166 de ani de la nașterea Mareșalului Alexandru Averescu: Eroul care a decis soarta României în Primul Război Mondial
Views: 9
Pe 21 martie s-au împlinit 166 de ani de la nașterea unuia dintre cei mai mari comandanți militari români ai tuturor timpurilor: Mareșalul Alexandru Averescu.
Născut la 21 martie 1859, la Ismail, Averescu avea să devină un nume emblematic în istoria României datorită rolului său decisiv în Primul Război Mondial.
Drumul spre glorie al lui Alexandru Averescu
Inițial, tânărul Averescu a urmat cursurile Seminarului Teologic din Ismail, pe care însă le-a abandonat rapid pentru a participa ca voluntar la Războiul de Independență din 1877-1878. Experiența dobândită în război l-a determinat să îmbrățișeze definitiv cariera militară.
După absolvirea Școlii Divizionare de la Mănăstirea Dealu, Averescu și-a continuat studiile militare la prestigioasa Școală Superioară de Război din Torino, Italia. Revenit în țară, și-a consolidat cariera ocupând diverse funcții de comandă, ajungând ministru de război în guvernul condus de Dimitrie A. Sturdza în 1907, an în care a fost nevoit să gestioneze represaliile dure împotriva răscoalei țărănești izbucnite în Moldova.
Eroul de la Mărăști și Oituz
Marele moment al carierei sale a venit în timpul Primului Război Mondial, când generalul Averescu a preluat comanda trupelor române pe frontul crucial al bătăliilor de la Mărăști și Oituz din vara anului 1917.
Victoria de la Mărăști a reprezentat o realizare remarcabilă a Armatei Române, oprind ofensiva germană și evitând ocuparea Moldovei.
Înfruntările de la Mărăști și Oituz au demonstrat geniul militar al lui Averescu și l-au consacrat drept unul dintre cei mai străluciți strategi ai armatei române moderne.
Recunoaștere și moștenire istorică
Datorită meritelor excepționale, în anul 1930, Averescu a fost promovat la rangul suprem de mareșal al României. Deși popularitatea lui s-a diminuat treptat după război, moștenirea sa a rămas vie și incontestabilă.
Mareșalul Alexandru Averescu s-a stins din viață în noaptea de 2 spre 3 octombrie 1938 la București și a fost înmormântat cu onoruri militare în Mausoleul de la Mărăști, pe care chiar el insistase să-l construiască pentru memoria eternă a eroilor căzuți pe front.
