28 august 1917: Cireșoaia, una dintre cele mai sângeroase confruntări de pe frontul românesc

28 august 1917, o zi de luptă pe frontul românesc

La sfârșitul lunii august 1917, zona Carpaților Orientali devenise unul dintre principalele puncte de confruntare dintre Armata Română și forțele Puterilor Centrale.

Luptele purtate în zona Oituz și Cireșoaia s-au înscris în seria operațiunilor militare prin care trupele germane și austro-ungare încercau să pătrundă spre Moldova, în timp ce armata română, sprijinită de trupele ruse, urmărea să împiedice străpungerea frontului.

Pentru România, miza era uriașă. După pierderea Bucureștiului și retragerea armatei în Moldova în 1916, menținerea frontului din Moldova devenise esențială pentru supraviețuirea statului român în război.

Cireșoaia, în centrul confruntărilor

Cireșoaia se află în zona strategică a Văii Oituzului, într-un sector montan dificil, unde terenul favoriza apărarea.

În vara anului 1917, trupele Puterilor Centrale au încercat să străpungă pozițiile românești și să înainteze prin Carpați.

Armata a 2-a Română, comandată de generalul Alexandru Averescu, a avut un rol important în apărarea sectorului Oituz.

Atacurile și contraatacurile au fost extrem de intense, iar pozițiile dominante din teren au fost disputate în repetate rânduri.

A treia bătălie de la Oituz

Luptele de la Cireșoaia trebuie privite în contextul celei de-a treia bătălii de la Oituz, una dintre marile confruntări ale campaniei românești din 1917.

Ofensiva Puterilor Centrale în zona Oituz a început în august 1917, după succesele obținute de armatele germane și austro-ungare în alte sectoare ale frontului.

Obiectivul era forțarea trecătorii Oituz și pătrunderea în Moldova.

Apărarea românească a rezistat însă presiunii, iar înaintarea Puterilor Centrale a fost oprită.

Confruntarea s-a desfășurat în condiții extrem de dificile, în teren montan, iar luptele pentru înălțimile strategice au produs pierderi importante de ambele părți.

România încerca să apere Moldova

Pentru Armata Română, bătăliile din vara anului 1917 aveau o miză mult mai mare decât apărarea unei simple trecători.

După campania dezastruoasă din 1916, România pierduse o mare parte din teritoriul național, inclusiv Bucureștiul. Guvernul, familia regală și instituțiile statului se refugiaseră la Iași.

În Moldova a fost reorganizată armata română, cu sprijinul unei importante misiuni militare franceze.

În vara lui 1917, această armată reorganizată a reușit să obțină victorii importante la Mărăști și să reziste ofensivelor Puterilor Centrale la Mărășești și Oituz.

Oituz și Mărășești, două fronturi decisive

Luptele de la Oituz nu au avut loc izolat.

În aceeași perioadă, în zona Vrancei și în apropierea Siretului se desfășura Bătălia de la Mărășești, una dintre cele mai importante confruntări ale campaniei din 1917.

Strategia Puterilor Centrale urmărea să învingă armata română și să ocupe Moldova.

Rezistența românească de la Mărășești și Oituz a împiedicat însă realizarea acestui obiectiv.

Prin urmare, vara anului 1917 a reprezentat un moment decisiv pentru România. Armata română nu numai că a rezistat, ci a demonstrat că reorganizarea realizată în lunile precedente îi crescuse semnificativ capacitatea de luptă.

Cireșoaia, un teren extrem de dificil

Relieful din zona Oituz–Cireșoaia a făcut ca luptele să fie deosebit de grele.

Militarii trebuiau să lupte pentru poziții aflate pe înălțimi și versanți, în condiții dificile de deplasare și aprovizionare.

În războiul de poziții, cucerirea unei cote sau a unei creste putea avea o importanță strategică majoră.

De aceea, atacurile erau urmate frecvent de contraatacuri, iar pozițiile cucerite cu mari sacrificii puteau fi pierdute și recâștigate într-un interval scurt.

Pierderile au fost foarte mari

Confruntările din zona Oituz și Cireșoaia au fost caracterizate prin pierderi umane importante.

Soldații români au luptat într-un război în care armele moderne, artileria și mitralierele transformaseră atacul frontal asupra pozițiilor fortificate într-o operațiune extrem de costisitoare.

În multe situații, succesul era măsurat prin câștigarea unor poziții de teren cu prețul unor pierderi considerabile.

Acesta este și unul dintre motivele pentru care luptele din vara lui 1917 au rămas în memoria militară românească drept unele dintre cele mai grele confruntări ale războiului.

Ofensiva Puterilor Centrale nu și-a atins obiectivul

Unul dintre cele mai importante rezultate ale luptelor din zona Oituz a fost oprirea înaintării Puterilor Centrale.

Forțele germane și austro-ungare nu au reușit să forțeze decisiv trecătoarea Oituz și să pătrundă în Moldova.

Apărarea română a rezistat, iar frontul din Moldova a fost menținut.

Acest rezultat trebuie analizat împreună cu rezistența de la Mărășești. Cele două bătălii au împiedicat Puterile Centrale să obțină victoria decisivă pe frontul românesc în 1917.

1917, anul în care Armata Română a revenit în prim-plan

Dacă anul 1916 fusese unul al retragerilor și pierderilor teritoriale, anul 1917 a adus o schimbare majoră.

Armata Română reorganizată a reușit să reziste unor ofensive puternice și să păstreze Moldova sub controlul autorităților române.

Victoriile de la Mărăști și rezistența de la Mărășești și Oituz au avut o importanță strategică și morală deosebită.

Ele au demonstrat că România putea continua războiul alături de aliați, în ciuda pierderilor suferite în anul precedent.

Ce s-a întâmplat după luptele din august

Situația de pe frontul românesc avea să se schimbe însă radical în lunile următoare.

Revoluția bolșevică din Rusia a dus la dezorganizarea și retragerea treptată a trupelor ruse de pe front.

România a rămas astfel într-o poziție extrem de dificilă, fiind nevoită să negocieze încetarea luptelor cu Puterile Centrale.

În 1918, România a fost obligată să accepte condiții extrem de grele prin Tratatul de la București, încheiat în luna mai.

Situația s-a schimbat însă rapid spre finalul războiului, iar România a reintrat în conflict cu doar câteva zile înainte de armistițiul general.

De ce este importantă Bătălia de la Cireșoaia

Luptele din zona Cireșoaia și Oituz reprezintă una dintre cele mai importante pagini ale campaniei românești din Primul Război Mondial.

Miza confruntărilor era controlul trecătorilor din Carpați și, implicit, posibilitatea Puterilor Centrale de a pătrunde în Moldova.

Rezistența Armatei Române a împiedicat realizarea acestui plan.

Pentru soldații români, luptele au însemnat sacrificii uriașe, iar pentru statul român menținerea frontului din Moldova a fost esențială.

28 august 1917, o dată care amintește de sacrificiul soldaților români

La 28 august 1917, frontul românesc se afla în continuare în centrul unei confruntări decisive.

Luptele din zona Cireșoaia și Oituz făceau parte din seria operațiunilor prin care Armata Română încerca să împiedice forțele Puterilor Centrale să pătrundă în Moldova.

Deși România trecuse printr-un an 1916 dramatic, armata reorganizată în Moldova a reușit în 1917 să oprească ofensiva adversarului.

Cireșoaia, Oituz și Mărășești au rămas astfel simboluri ale rezistenței românești din Primul Război Mondial și ale sacrificiului făcut de militarii care au apărat Moldova în vara anului 1917.

(sursa foto: https://www.travellerinromania.com/)