22 august 1917: Ecaterina Teodoroiu, eroina de la Jiu, cădea pe frontul de la Muncelu. „Înainte, băieți, nu vă lăsați, sunteți cu mine!”

22 august 1917, ziua în care România o pierdea pe Ecaterina Teodoroiu

22 august 1917 a rămas în istoria României drept ziua în care murea una dintre cele mai cunoscute eroine ale Primului Război Mondial. Ecaterina Teodoroiu, pe numele său adevărat Cătălina Toderoiu, cădea în luptă în zona Muncelu, în timpul bătăliei de la Varnița și Muncelu.

Avea doar 23 de ani.

Sublocotenent în Armata Română, Ecaterina Teodoroiu se afla în fruntea plutonului pe care îl comanda când trupele germane au declanșat un contraatac. S-a ridicat deasupra tranșeului pentru a observa mișcările inamicului și și-a îndemnat oamenii să riposteze.

În acel moment, două gloanțe de mitralieră au lovit-o în piept.

Ultimele cuvinte atribuite eroinei au rămas în memoria istorică:

„Înainte băieți, nu vă lăsați, sunteți cu mine!”

Cătălina Toderoiu, numele adevărat al Ecaterinei Teodoroiu

Ecaterina Teodoroiu s-a născut la 14 ianuarie 1894, în localitatea Vădeni, astăzi cartier al municipiului Târgu Jiu, județul Gorj.

Numele său adevărat era Cătălina Toderoiu. În perioada adolescenței și a tinereții a folosit mai multe variante ale numelui, iar în jurul anilor 1915-1916 apare numele Ecaterina Teodoroiu, sub care avea să devină cunoscută.

A urmat școala la Vădeni și Târgu Jiu, iar ulterior a studiat timp de șapte ani la un liceu din București. Tot în Capitală a urmat o școală de infirmiere și a făcut parte dintre primele cercetașe aflate sub comanda Arethiei Piteșteanu.

Cum a ajuns Ecaterina Teodoroiu pe front

Odată cu intrarea României în Primul Război Mondial, în august 1916, Ecaterina Teodoroiu a fost implicată inițial în activități auxiliare ale armatei și în îngrijirea răniților.

Era cercetașă în cadrul cohortelor „Domnul Tudor” și a participat la evenimentele dramatice din zona Târgu Jiului.

În octombrie 1916, a luat parte la luptele de la Podul Jiului, unde s-a remarcat prin curaj. Ulterior, a cerut să fie trimisă pe front și să lupte alături de fratele ei, Nicolae.

Cererea i-a fost acceptată, iar Cătălina Toderoiu a ajuns să lupte cu arma în mână.

Moartea fratelui a schimbat destinul eroinei

Fratele Ecaterinei, Nicolae Toderoiu, sergent în Regimentul 18 Infanterie, a murit în noiembrie 1916, în luptele de la Sâmbotin.

Pierderea fratelui a avut un impact profund asupra tinerei. În loc să renunțe la front, Ecaterina a cerut să se întoarcă în aceeași unitate în care acesta luptase.

A participat la noi confruntări și a fost rănită grav în zona Filiași, după ce schijele unui obuz i-au provocat răni la picioare și la umăr. A fost internată și tratată la Craiova, București și apoi Iași.

După recuperare, s-a întors la unitatea militară.

Ecaterina Teodoroiu a devenit sublocotenent

În martie 1917, pentru curajul demonstrat pe front, Ecaterina Teodoroiu a primit „Virtutea Militară de Război” clasa a II-a și gradul de sublocotenent onorific.

A fost repartizată la Regimentul 43/59 Infanterie și a primit comanda unui pluton.

Astfel, tânăra care intrase în război ca cercetașă și infirmieră ajungea să conducă militari în luptă. Documentele militare consemnează vitejia și devotamentul demonstrate de aceasta în confruntările din 1916.

Bătălia de la Varnița și Muncelu

Ultima confruntare din viața Ecaterinei Teodoroiu s-a desfășurat în cadrul bătăliei de la Varnița și Muncelu, una dintre marile confruntări ale campaniei din vara anului 1917.

Ofensiva germano-austro-ungară a fost oprită de armata română, însă cu pierderi foarte mari de ambele părți. Bătălia s-a desfășurat în perioada 15/28 august – 21 august/3 septembrie 1917, în funcție de calendarul folosit la acel moment.

În ultima parte a luptelor, Ecaterina Teodoroiu se afla în sectorul Muncelu, în zona Dealului Secului.

La 22 august/3 septembrie 1917, armata germană a declanșat un contraatac.

Ultimele clipe ale Ecaterinei Teodoroiu

În jurul orei 21:15, trupele germane au început contraatacul în sectorul apărat de Compania a 7-a.

Ecaterina Teodoroiu s-a ridicat pe parapetul tranșeului pentru a observa mișcarea trupelor inamice. Și-a îndemnat soldații să deschidă focul și să înainteze.

Atunci, două gloanțe trase de o mitralieră germană au lovit-o în partea stângă a pieptului. A fost evacuată spre punctul de prim-ajutor, însă medicii nu au mai putut să-i salveze viața.

Avea 23 de ani.

Unde a fost înmormântată Ecaterina Teodoroiu

După moarte, Ecaterina Teodoroiu a fost înmormântată cu paradă militară la 23 august 1917, în zona Văii Zăbrăuciorului.

Ulterior, mormântul său a fost identificat și păstrat în memoria armatei române. Sursele oficiale ale Ministerului Apărării Naționale indică zona Fitionești, județul Vrancea, drept locul primei sale înhumări.

Osemintele au fost aduse la Târgu Jiu în 1921

La aproape patru ani după moarte, osemintele eroinei au fost exhumate și transportate la Târgu Jiu.

Operațiunea a avut loc în iunie 1921, în cadrul ceremoniilor dedicate centenarului lui Tudor Vladimirescu.

Potrivit Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, osemintele au fost depuse într-un sicriu din oțel, realizat din tunuri capturate de la germani. La 9 iunie 1921, sicriul a fost așezat în mormântul-monument din centrul orașului Târgu Jiu.

Monumentul funerar este opera sculptoriței Milița Petrașcu.

Ecaterina Teodoroiu, „eroina de la Jiu”

Numele Ecaterinei Teodoroiu a rămas legat în primul rând de luptele de pe Jiu din 1916, unde s-a remarcat înainte de a deveni ofițer.

Curajul demonstrat pe front și moartea sa în fruntea plutonului au transformat-o într-un simbol al sacrificiului românesc din Primul Război Mondial.

Generalul francez Henri Mathias Berthelot, șeful Misiunii Militare Franceze în România, a comparat-o cu Ioana d’Arc, numind-o o adevărată „Ioana d’Arc a României”.

Prima femeie combatantă din Armata Română

Ecaterina Teodoroiu ocupă un loc aparte în istoria militară a României. Ministerul Apărării Naționale o prezintă drept prima femeie combatant din istoria Armatei Române.

Povestea sa este cu atât mai impresionantă cu cât, într-o epocă în care femeile nu aveau un rol combatant în armata română, Cătălina Toderoiu a insistat să ajungă pe front și să lupte alături de soldați.

A fost rănită, luată prizonieră pentru scurt timp, a evadat, s-a întors pe front, a primit decorații și a ajuns sublocotenent.

A murit în timp ce își conducea oamenii.

Ecaterina Teodoroiu, pe bancnota de 20 de lei

Memoria eroinei a continuat să fie onorată și după moarte.

În 2021, Banca Națională a României a introdus în circulație bancnota de 20 de lei, pe care este reprezentată Ecaterina Teodoroiu. Este prima bancnotă românească aflată în circulație pe care apare o personalitate feminină.

În același an, prin Legea nr. 65 din 8 aprilie 2021, Ecaterina Teodoroiu a fost declarată erou al națiunii române.

O poveste care a rămas în istoria României

La 22 august 1917, pe frontul de la Muncelu, Cătălina Toderoiu, cunoscută deja sub numele de Ecaterina Teodoroiu, și-a încheiat viața în mijlocul luptei.

Nu a murit într-un spital și nici în retragere. A căzut în fruntea plutonului pe care îl comanda, după ce și-a îndemnat soldații să înainteze.

Ultimul ei îndemn – „Înainte băieți, nu vă lăsați, sunteți cu mine!” – a rămas una dintre cele mai cunoscute expresii asociate eroismului românesc din Primul Război Mondial.

La 23 de ani, Ecaterina Teodoroiu și-a pierdut viața, dar numele său a rămas în istoria României drept „eroina de la Jiu”.

(sursa foto: https://www.gds.ro/)