Barbu Știrbei, domnitorul care a condus Țara Românească în vremuri tulburi. S-a născut în urmă cu 227 de ani

17 august 1799: se năștea Barbu Știrbei, unul dintre domnitorii Țării Românești din perioada premergătoare Unirii

La 17 august 1799, la Craiova, se năștea Barbu Dimitrie Știrbei, cel care avea să devină unul dintre domnitorii importanți ai Țării Românești în perioada dintre Revoluția de la 1848 și Unirea Principatelor.

Barbu Știrbei a ocupat tronul Țării Românești în două perioade: iunie 1849 – 29 octombrie 1853 și 5 octombrie 1854 – 25 iunie 1856, într-un interval istoric extrem de complicat, dominat de rivalitatea dintre marile puteri și de schimbările politice din Principate.

La 227 de ani de la nașterea sa, figura lui Barbu Știrbei rămâne legată de procesul de modernizare administrativă și instituțională a Țării Românești.

Descendent al unei familii importante și frate al lui Gheorghe Bibescu

Barbu Știrbei provenea din familia Bibescu și era fratele lui Gheorghe Bibescu, care a fost, la rândul său, domn al Țării Românești.

El era fiul lui Dimitrie Bibescu și al Ecaterinei Văcărescu și a fost adoptat de marele vornic Barbu C. Știrbey, de la care a preluat numele de Știrbei. Sursele istorice îl indică, de asemenea, drept descendent al domnitorului Constantin Brâncoveanu.

Această origine familială i-a oferit acces la cercurile politice și administrative care aveau să joace un rol important în transformarea societății românești în prima jumătate a secolului al XIX-lea.

A studiat la Paris și a intrat devreme în administrație

Înainte de a ajunge pe tron, Barbu Știrbei a beneficiat de o educație occidentală. Între 1817 și 1821, a studiat la Paris istoria și științele de stat.

După revenirea în țară, a ocupat mai multe funcții importante în administrația Țării Românești. A fost vistiernic, iar ulterior a ocupat funcții ministeriale, inclusiv la Interne, Culte și Justiție.

Știrbei a avut și un rol în redactarea Regulamentului Organic, unul dintre principalele acte care au reorganizat instituțiile administrative ale Principatelor în prima jumătate a secolului al XIX-lea.

Experiența acumulată în administrație avea să-i fie utilă după urcarea pe tron.

A ajuns domnitor după Revoluția de la 1848

Ascensiunea lui Barbu Știrbei la tron s-a produs într-o perioadă de instabilitate politică.

Revoluția de la 1848 schimbase radical situația politică din Țara Românească, iar după înlăturarea lui Gheorghe Bibescu au urmat mai multe forme de conducere provizorie și administrații militare.

În iunie 1849, Barbu Știrbei a devenit domnitor al Țării Românești. Prima sa domnie a durat până în octombrie 1853, când țara a intrat din nou sub ocupație militară rusă.

Contextul în care a condus era extrem de dificil. Țara Românească se afla între interesele Imperiului Otoman și ale Imperiului Rus, iar domnitorul trebuia să gestioneze atât problemele interne, cât și presiunile venite din exterior.

Un domnitor confruntat cu ocupații militare și datorii

Una dintre marile probleme ale primei domnii a lui Știrbei a fost întreținerea trupelor de ocupație ruso-otomane și gestionarea presiunilor exercitate de puterile străine.

Sursele istorice îl descriu drept un conducător prudent și un bun organizator, preocupat de controlul cheltuielilor statului. Politica sa financiară a urmărit reducerea datoriilor și stabilizarea situației economice a țării.

În 1851, ocupația militară a fost retrasă, ceea ce i-a oferit administrației domnești un spațiu mai mare de acțiune pentru măsurile interne.

Școlile și teatrul din București, printre proiectele perioadei

În ciuda contextului politic dificil, Barbu Știrbei a susținut și proiecte de dezvoltare culturală și educațională.

Sursele istorice menționează redeschiderea unor școli închise în timpul Revoluției de la 1848, precum și sprijinirea unor proiecte culturale și edilitare.

În timpul domniei sale a fost ridicat și teatrul din București, un proiect important pentru dezvoltarea vieții culturale a capitalei.

Aceste măsuri explică de ce Știrbei este asociat nu doar cu administrația și politica externă, ci și cu procesul de modernizare a societății românești.

A încercat să îmbunătățească situația țărănimii

O altă direcție a administrației sale a vizat reglementările referitoare la țărani.

Barbu Știrbei a încercat să îmbunătățească anumite prevederi ale Regulamentului Organic privind relațiile dintre țărani și proprietarii de moșii.

Problema rurală avea să devină una dintre cele mai importante teme ale societății românești în deceniile care au urmat și avea să fie strâns legată de transformările politice ce au culminat cu Unirea Principatelor din 1859.

A revenit pe tron în timpul Războiului Crimeii

În 1853, prima domnie a lui Știrbei s-a încheiat în contextul ocupației rusești.

Ulterior, situația militară din regiune s-a schimbat. După retragerea rușilor, Țara Românească a trecut prin alte administrații militare, iar Barbu Știrbei a revenit la conducere în octombrie 1854.

A doua domnie s-a desfășurat însă sub o puternică influență externă, țara aflându-se sub administrație militară austriacă pentru o perioadă.

Astfel, Știrbei nu a avut nici în această etapă libertatea de acțiune a unui conducător aflat într-un stat complet independent.

Ultimii ani ai domniei și apropierea momentului 1859

A doua domnie a lui Barbu Știrbei s-a încheiat în 1856, în contextul schimbărilor produse după Războiul Crimeii și Congresul de la Paris.

Retragerea influenței rusești asupra Principatelor a schimbat cadrul politic în care urma să fie decis viitorul Moldovei și al Țării Românești. În anii care au urmat, problema unirii celor două principate a devenit centrală.

În 1859, alegerea lui Alexandru Ioan Cuza atât în Moldova, cât și în Țara Românească a dus la realizarea Unirii Principatelor.

Barbu Știrbei nu a mai revenit însă pe tron.

Ce s-a întâmplat cu Barbu Știrbei după plecarea de la conducere

După încheierea domniei, Barbu Știrbei a trăit în străinătate, în special în Franța.

A murit la Nisa, la 12 aprilie 1869, la vârsta de 69 de ani.

A lăsat în urmă o perioadă politică dificilă, dar și imaginea unui administrator preocupat de organizarea statului, de finanțele publice și de dezvoltarea instituțiilor.

Barbu Știrbei, o figură importantă a României de dinainte de Unirea Principatelor

Barbu Știrbei a condus Țara Românească într-unul dintre cele mai complicate momente ale secolului al XIX-lea.

Cele două domnii ale sale s-au desfășurat între Revoluția de la 1848 și Unirea Principatelor din 1859, într-o perioadă în care Principatele Române se aflau la intersecția intereselor Imperiului Otoman, Rusiei și Austriei.

Deși domnia sa a fost marcată de ocupații militare și de presiuni externe, Știrbei a încercat să consolideze administrația și finanțele statului și să susțină educația și cultura.

La 17 august 2026 se împlinesc 227 de ani de la nașterea lui Barbu Dimitrie Știrbei, una dintre personalitățile care au contribuit la transformările politice și administrative ale Țării Românești în deceniile care au pregătit apariția statului român modern.

(sursa foto: https://adevarul.ro/)