Ziua în care România a sângerat: 28 iunie 1940
La data de 28 iunie 1940, România a fost nevoită să cedeze, sub presiunea unui ultimatum sovietic, Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța – teritorii încărcate de istorie și suferință, locuite de români care, peste noapte, au fost smulși din granițele țării lor și aruncați în întunericul unei ocupații brutale.
Această decizie dureroasă a venit într-un context internațional tragic. Europa era în plin război, Franța fusese învinsă de Germania, iar Marea Britanie se afla sub atac. România, izolată diplomatic, a primit pe 26 iunie 1940 un ultimatum din partea Uniunii Sovietice, prin care i se cerea evacuarea imediată a Basarabiei și a nordului Bucovinei. Deși ținutul Herța nu era menționat în acel document, el a fost ocupat ulterior în mod abuziv de trupele sovietice.
În fața acestei situații-limită, regele Carol al II-lea a convocat, pe 27 iunie 1940, Consiliul de Coroană – organul consultativ suprem al monarhiei. Membrii guvernului, militari de rang înalt, lideri politici și personalități publice au fost chemați să se pronunțe: să accepte ultimatumul și să cedeze teritoriile, sau să lupte pentru ele, cu riscul unui război pierdut din start.
Din cei 26 de membri ai Consiliului, 20 au votat pentru cedare, 6 s-au opus. Printre cei care s-au opus se numărau Nicolae Iorga și Gheorghe Brătianu, personalități de mare prestigiu care au argumentat că onoarea națională cere rezistență, chiar și simbolică. Cu toate acestea, decizia finală a fost de a evita o confruntare militară cu Uniunea Sovietică, în speranța salvării a ceea ce mai putea fi salvat.
Pentru mulți români, această decizie a însemnat o umilință profundă, dar și o alegere dramatică între viață și moarte. Armata română a primit ordinul de retragere, iar pe 28 iunie, trupele sovietice au început ocuparea teritoriilor. Procesul s-a desfășurat cu incidente grave – soldați români dezarmați cu forța, civili agresați, localități întregi marcate de haos, teamă și incertitudine.
Ocupația sovietică a marcat începutul unei perioade de teroare pentru populația românească: deportări masive, arestări, execuții și distrugerea sistematică a identității culturale. Basarabia și nordul Bucovinei au fost rupte nu doar din trupul țării, ci și din sufletul unei națiuni care nu le-a uitat niciodată.
Consiliul de Coroană rămâne în istorie ca un moment de cumpănă. Unii îl consideră o decizie pragmatică, alții – o capitulare rușinoasă. Adevărul istoric este însă mai nuanțat: România se afla între imperii, fără aliați, și cu o armată slab pregătită pentru un război cu una dintre cele mai mari puteri ale lumii.
Astăzi, 28 iunie rămâne o zi de doliu național în conștiința românilor. Este o zi în care comemorăm nu doar teritoriile pierdute, ci și suferința a sute de mii de oameni care au plătit cu viața sau cu libertatea lor prețul unei decizii forțate. Este o zi care ne amintește că istoria trebuie cunoscută, înțeleasă și asumată, pentru ca asemenea tragedii să nu se mai repete.
Este de datoria noastră, a celor de azi, să reparăm această nedreptate istorică!
(sursa foto: https://moldova.europalibera.org/)
