> 🎙️ Azi am dublat, în limba română, primul meu personaj trans dintr-un desen animat.
> E vocea unei povești care nu se mai spune doar pe șoptite.
> E o voce care seamănă cu a mea.
> Când eram copilă, nu auzeam nicăieri oameni ca mine.
> Nu exista nicio fată trans într-un desen animat.
> Nici măcar una.
> Azi… vocea mea devine parte dintr-un desen.
> Și poate o fetiță, ca mine, o s-o audă.
> Și n-o să se mai simtă singură.
> Sunt mândră.
> Sunt emoționată.
> Și știu că n-am dublat doar un personaj.
> Am dublat o lume mai dreaptă.
> Vocea unei femei trans în desene animate.
> În limba română.
> În 2025.
> Deschidem ușile, rând pe rând. ❤️🔥
Textul de mai sus reprezintă o postare de pe Facebook a unei persoane trans. Nu îi dăm numele, i-am face reclamă.
În tăcere, aproape pe furiș, sub masca blândă a emoției personale și a „reprezentării”, în România se deschid uși care ar fi trebuit să rămână ferecate. Nu pentru că respingem oameni. Ci pentru că apărăm repere.
Un personaj trans într-un desen animat românesc nu este o simplă opțiune artistică. Nu este o întâmplare. Este un pas bine calculat în marșul ideologic care își propune să cucerească, rând pe rând, fiecare redută a societății: mai întâi educația, apoi cultura, apoi mintea copilului tău.
Ni se servește, ambalat în emoție și confesiune personală, un mesaj care nu are nicio legătură cu dreptatea sau incluziunea – ci cu colonizarea culturală și deconstrucția identității naturale.
Copilul – teren de luptă
Această voce „trans” despre care se spune că ar aduce o lume „mai dreaptă”, devine – în realitate – instrumentul unei lumi mai haotice, mai dezrădăcinate, mai lipsite de sens.
Este o voce care vrea să se impună peste valorile firești ale copilăriei românești. Peste educația bazată pe adevăr biologic și moral. Peste autoritatea părintelui care vrea să-și crească pruncul cu repere clare: fată este fată, băiat este băiat. Nu opinii, nu percepții.
Este o voce care nu cere să existe, ci să domine. Nu să fie tolerată, ci să fie impusă – în prime-time, în școli, în biblioteci, în cărțile de povești și, acum, în desene animate.
O generație reeducată prin culori și microfon
Cei care cred că e „doar o voce într-un desen” nu înțeleg războiul tăcut care se poartă sub ochii noștri. Este un război simbolic, cu arme moi dar letale: termeni ambigui, lacrimi strategice, cuvinte-cheie precum „incluziv”, „drepturi”, „vizibilitate”.
Dar ceea ce începe cu o voce, se termină cu reeducare masivă:
📚 Programe școlare centrate pe gen.
📺 Personaje „fluide” în desene și seriale.
🏳️⚧️ Lecții de identitate sexuală în grădinițe.
📉 O generație care nu mai știe nici cine este, nici ce este, nici de unde vine.
România – ultima redută
România nu e pământ gol. Nu e fără nume, fără trecut, fără destin. Nu e un ecran alb pe care fiecare să vină să proiecteze agenda lui de moment. Noi avem un cod cultural, moral, spiritual. Avem o limbă sfântă și o mamă numită tradiție. Si NORMALITATE.
Iar această tradiție nu acceptă infiltrări toxice în spațiul copilăriei.
🛑 Nu vrem personaje trans în desenele animate difuzate în limba română.
🛑 Nu vrem să ne creștem copiii sub hipnoza „reprezentării” forțate.
🛑 Nu vrem să transformăm ecranele colorate în câmpuri de reeducare sexuală.
Spunem raspicat: NU. Refuzam categoric. Aparam normalitatea si ce este al nostru.
România nu este o anexă ideologică. Copiii noștri nu sunt „generația fluidă” visată de elitele dezrădăcinate ale globalismului. Nu vom accepta ca în numele empatiei să fie sacrificată realitatea. Nu vom tăcea când copilul e transformat în armă simbolică.
Cei care aplaudă azi această „reprezentare” nu vorbesc despre libertate. Vorbesc despre înlocuire: a adevărului cu iluzia, a rădăcinii cu deriva, a copilului cu experimentul.
În loc de concluzie: Acum nu e despre ei. E despre noi.
Nu suntem intoleranți. Suntem treji.
Nu urâm pe nimeni. Ne apărăm copiii.
Nu respingem oameni. Respingem ideologii care îi strivesc.
Nu va exista niciun progres real în România dacă va fi clădit pe ruinele adevărului și pe inocența coruptă a celor mici.
Acesta nu e doar un editorial. Este o declarație de apărare. JOS LABELE DE PE COPIII NOSTRI!
Apărăm copiii. Apărăm familia. Apărăm România.
Sursa foto: radiofiladelfia.ro
