Views: 9

Postul Paștelui nu este doar o perioadă de renunțare la anumite alimente, ci o călătorie profundă a sufletului, o vreme a smereniei, a rugăciunii și a întoarcerii către Dumnezeu. În 2025, Postul Mare începe pe 3 martie și se încheie pe 19 aprilie, pregătind creștinii pentru Învierea Domnului, pe 20 aprilie.

Cunoscut ca cel mai lung și mai aspru dintre posturile Bisericii Ortodoxe, Postul Paștelui nu durează, de fapt, doar 40 de zile, așa cum se crede adesea, ci 48 de zile. Această perioadă nu este o simplă tradiție, ci o moștenire spirituală ce își are rădăcinile în istoria creștinismului și chiar în practicile religioase ale lumii antice.

De ce postim? Rădăcinile unui obicei ce trece dincolo de timp

Românii, un popor profund ancorat în credință, au înțeles dintotdeauna că postul nu este doar despre hrană, ci despre purificare, smerenie și întărirea voinței. Prin post, trupul și sufletul se eliberează de poveri, iar credinciosul se apropie mai mult de Dumnezeu.

Dacă privim în trecut, vedem că postul era practicat și de vechii egipteni, babilonieni, greci și romani, fiind considerat o cale de curățire sufletească și un mijloc de a dobândi claritate spirituală. În tradiția creștină, însă, postul a căpătat o dimensiune și mai profundă: este un drum către lumină, către renaștere, către Înviere.

Moise a postit 40 de zile pe Muntele Sinai înainte de a primi Tablele Legii. Evreii au rătăcit 40 de ani prin pustie înainte de a ajunge în Țara Făgăduinței. Iar Mântuitorul Iisus Hristos a postit timp de 40 de zile și 40 de nopți înainte de a începe misiunea Sa pe pământ.

Postul Mare – o punte către Înviere

De-a lungul veacurilor, Biserica a rânduit Postul Paștelui ca o perioadă de pregătire sufletească pentru cea mai mare sărbătoare a creștinismului. Însă, spre deosebire de alte posturi, acesta este mai lung și mai aspru, fiind structurat în două mari etape:

1. Postul Păresimilor (Postul de 40 de zile) – Se încheie vinerea dinaintea Sâmbetei lui Lazăr.
2. Săptămâna Patimilor – Ultimele zile de post, caracterizate printr-o rânduială aparte, ce culminează cu Vinerea Mare, ziua răstignirii și jertfei Mântuitorului.

Acest model nu a fost stabilit întâmplător. El simbolizează întreaga călătorie a sufletului omenesc – suferința, purificarea și, în final, izbăvirea. Postul Mare este o metaforă a vieții, un drum plin de încercări, dar care, în cele din urmă, duce către lumina Învierii.

Românii și credința lor nestrămutată

De-a lungul istoriei, românii au trecut prin greutăți, dar nu și-au pierdut niciodată credința, smerenia și înțelepciunea. Poate de aceea, Postul Paștelui a fost dintotdeauna respectat cu sfințenie pe aceste meleaguri.

În satele românești, bătrânii își începeau ziua cu o rugăciune și un gând bun. Postul nu era doar despre renunțare, ci despre dăruire. Despre milostenie, împăcare și împărtășirea bucuriei cu cei care aveau mai puțin.

Astăzi, într-o lume grăbită, Postul Mare rămâne un moment de regăsire. O invitație la liniște și la reconectare cu valorile care au ținut acest popor puternic.

Postim nu doar pentru că așa ne-au învățat bunicii, ci pentru că simțim nevoia să ne curățăm sufletul și să ne apropiem mai mult de Dumnezeu.

Postim nu doar ca o tradiție, ci ca un act de credință și de recunoștință pentru sacrificiul suprem al Mântuitorului.

Și, poate cel mai important, postim pentru că știm că, după orice încercare, vine lumina Învierii.