Am așteptat cu toții, o națiune întreagă și, probabil, toată lumea ortodoxă, momentul sfințirii picturii de la
Catedrala Mântuirii Neamului. În ziua de 26 octombrie 2025, a prăznuirii Sfântului Mare Mucenic Dimitrie,
Izvorâtorul de Mir, s-a deschis în mod oficial Catedrala Mântuirii Neamului și implicit slujirea în Altarul ei după ce,
în aceeași zi, a fost sfințită pictura Catedralei realizată în mozaic de oameni devotați națiunii și Lui Hristos
Dumnezeu, Bisericii Sale. Nu intrăm în alte detalii. Amintim doar că dorința unei Catedrale Naționale de acest gen a fost unul din gândurile scrise ale lui Eminescu, la 4 iulie 1881. A fost un gând care ne-a urmărit și după primul
război mondial, moment care a încununat națiunea cu Unitatea politică cu mari părți ale teritoriilor românești, dar
posibilitățile financiare și politice ne-au fost ostile. Iată că a venit momentul în care un asemenea proiect să fie
împlinit. Trebuie să precizăm că această uimitoare Catedrală are două hramuri. Primul este hramul Înălțării
Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu Cuvântul, hram care corespunde cu ziua Eroilor Neamului, și al
doilea este hramul Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat, cel care a adus Cuvântul Lui Hristos Dumnezeu, al
Evangheliei, pe pământurile noastre.
Nu trebuie să neglijăm faptul că locul pentru construcția Catedralei Mântuirii Neamului este pe Dealul Arsenalului lângă Casa Poporului, o altă construcție monumentală ridicată de națiunea română și pentru folosul națiunii române, dar ajunsă pe mâna unor ticăloși și netrebnici care sunt dușmani declarați ai națiunii române și ai Bisericii strămoșești, loc în care acești demoni, constituiți în hoarde politice, croiesc soarta națiunii pe o linie ostilă interesului național.
Despre etapele construcției Catedralei și momentul inaugurării s-a scris destul de mult până acum, s-au făcut
destule reportaje, reclame din belșug. Nu mai insistăm. La deschiderea oficială a fost prezent și Patriarhul ecumenic care, împreună cu Patriarhul Daniel, au oficiat sfințirea picturii Catedralei. Ceea ce este foarte important de precizat îl constituie pleiada de sfinți români cu care a fost pictată/îmbrăcată pe interior Catedrala Mântuirii Neamului. Așa se cade, de altfel, ca sfinții unui popor drept credincios să-și găsească locul printre ai lor, în lumea asta muritoare, chiar dacă ei se găsesc în Ceata Sfinților Lui Dumnezeu și se roagă pentru noi, păcătoșii, în fața Tronului Ceresc.
Cum era și firesc, la sfințirea Catedralei Mântuirii Neamului au fost invitați o serie de oficiali care mai de
care de rang mai înalt, dar, sincer spun, nu mă așteptam ca toată sala acea în care încap pe scaune 3000 de oameni sau poate mai mult, să fie plină doar cu invitații oficiali. Mă așteptam ca în Catedrala Mântuirii Neamului, la inaugurarea ei, să fie locurile împărțite în mod egal astfel încât delegații sosiți din țară, din provinciile istorice ale României, să fie și ei primiți într-o proporție cel puțin egală cu oficialii pentru că această construcție de cult,
monumentală, probabil unicat la nivel mondial, este destinată neamului românesc, creștinilor de rit ortodox și apoi oficialilor. Mă rog, invitațiile le-au făcut ceilalți oficiali, cei ai Bisericii Ortodoxe Române uitând de românii de rând care au stat afară privind la mașinile luxoase cu care erau aduși nevrednicii de un asemenea eveniment. Este firesc să ne gândim că banii pentru Catedrală i-au dat oficialii politici, că românul simplu a contribuit cu sume modeste la susținerea financiară. Să lămurim problema. Banii veniți pe linie oficială, probabil cei mai mulți, sunt bani din averea națiunii române, ai celor mulți și din această cauză spuneam că locurile în incinta catedralei trebuiau să fie egal împărțite cu cei de afară, mai ales cu cei veniți din țară în valuri, în costume populare, cu steaguri tricolore și icoane în brațe, cu zeci de autocare și conduși de preoții lor.
Și, cu toate acestea, locurile din incinta Catedralei, la inaugurare, au fost ocupate, la invitația oficialilor din
cadrul Bisericii Ortodoxe Române, de oficialii de azi și de ieri, de nevestele lor, de amantele lor, de beizadele lorcare mai de care mai luxos îmbrăcat, care mai de care cu mașini de lux și ochelari fumurii, costume din cele mai
scumpe și întâmpinați cu multe plecăciuni, de către ceilalți oficiali, toți ca niște ciocoi ai zilelor noastre. Amantele
de serviciu sau nevestele lor nu puteau să se prezinte la un asemenea eveniment fără rochii și pălării din cele mai noi pentru că sosiseră la parada modei și nu la o slujbă de inaugurare a unui locaș de cult al dreptei credințe.
Pentru unele dintre amante, pentru care incinta Bisericii, în mintea și sufletul lor negru și lipsit de Dumnezeu, arată ca un cimitir părăsit, culoarea preferată a fost negru, că doar veniseră la înmormântare. Nu mai insistăm deloc asupra altor aspecte pe care cu siguranță le-am văzut cu toții, cei simpli. Uitându-mă cu atenție, cel puțin la primele rânduri ale oficialilor, atât cât s-a putut vedea la televizor, mi-am dat seama că acolo este o întâlnire a clanurilor, a oficialilor acestor clanuri și care n-are nici o legătură cu evenimentul în sine. Clanurile prezente, hoardele astea politice, care mai de care mai implicat mai mult decât celălalt în jefuirea României în ultimii 36 de ani, în trădarea ei, în siluirea ei, în hiclenirea ei, în îndatorarea și distrugerea ei, în înlocuirea elementului românesc cu cel străin, alogen sau minoritar, în distrugerea învățământului, armatei, securității statului sau sistemului sanitar au trimis la eveniment tot ceea ce au ei mai „bun”, mai hâd, mai ticălos, mai cocoșat de slugărnicie și hoție, mai reprezentativ pe această linie.
Hulitorii de ieri și de azi ai Lui Hristos Dumnezeu, ai Bisericii strămoșești, hulitorii Crucii Mântuitorului,
promotorii homosexualității, păduchii și tifosul politicii de ieri și de azi se găseau pios și rânjind ca râia în primele
rânduri. În aceleași rânduri se găseau goimii de serviciu și slugile umile ale sistemului soroș-brukner. Au fost
prezenți jefuitorii națiunii și ticăloșii care se plimbă liber prin această țară a Mușatinilor și Basarabilor. Au fost
prezenți cei ce au semnat tratatul cu Ucraina trădând națiunea, strămoșii și Biserica pentru închipuite interese
imediate, rapide, mincinoase și meschine. Toți erau în primele rânduri. Cei care au îndatorat România pentru
următoarea sută de ani, punând un bir de cel puțin 11.000 de euro pe nou născut, se găseau și ei în primele rânduri.
Răspunzătorii de distrugerea industriei naționale, a flotei navale și aeriene, a fabricilor și uzinelor, a institutelor de
proiectare, a apiculturii erau și ei prezenți acolo. O parte din ticăloșii și trădătorii implicați în anularea alegerilor din 6 decembrie 2024 și profitorii meschini, iresponsabili și incapabili, de după acel moment grotesc, erau prezenți în aceleași rânduri. Era un conclav al maeștrilor dezastrului național și ticăloșiilor cele mai mari și strigătoare la Cer. Cu toții erau reprezentanți de soi, de os luciferic, aleși pe sprânceană. Nimeni nu a lipsit din cei care, într-un fel sau altul, sunt răspunzători de dezastrul național. Elita slugilor străinătății, valeții umili ai uniunii europene, fără pic de gândire, rușine, demnitate și conștiință națională, goimii puși în funcțiile politice cele mai mari de către creatorii, reprezentanții și susținătorii sistemului soroș-brukner au fost prezenți în primele rânduri. Totuși, a lipsit de la acest conclav al clanurilor, „eroul” de la Sibiu, proprietarul mai multor case, cumpărate cinstit „din banii de meditații”, și fost guvernator al României, luteranul arogant și plin de sine, una dintre catastrofele inimaginabile care s-a abătut asupra României timp de zece ani, ale cărui fapte, comise de la nivelul politic pe care l-a ocupat nemeritat, au și vor avea mari repercursiuni asupra națiunii noastre pe termen lung. A lipsit bolșevicul Ion Iliescu, care a murit între timp, precum și alte figuri hâde, luciferice ale aceluiași moment al zilei de 6 decembrie 2024 sau susținătorii și profitorii „plandemoniei” din 2020.
Încheiem aceste scurte impresii negative precizând că lăcașul de cult monumental, Catedrala Mântuirii
Neamului, este o mare și uriașă victorie a națiunii române, a strămoșilor noștri. Prin grija unui foarte bun
administrator, Patriarhul Daniel, dar nu și un bun păstor, lucrările la ridicarea acestui monument dăruit și închinat de către națiunea română drept credincioasă Prea Sfintei Treimi și Maicii Preacurate, Sfinților Părinți, Sfintelor
mucenițe s-au încheiat în proporție de aproximativ 85%. Este un lăcaș de cult ridicat chiar în coasta satanei, fiind
gard în gard cu locul în care s-au luat și se iau cele mai cumplite decizii împotriva națiunii române de 36 de ani, decizii de disoluție, de îndatorare și sărăcire a statului, a națiunii, de înlocuire a elementului românesc cu minoritari și alogeni etc, etc. Ne gândim și nădăjduim că rugăciunile ridicate din acest monument dedicat Lui Hristos Dumnezeu, care se vede din multe colțuri și margini ale Bucureștiului, iar clopotele sale se aud peste tot în același mod, vor sparge și vor distruge cuibul satanei în care clanurile de ticăloși și trădători au aruncat și aruncă sorți asupra națiunii române. Poate se va îndura Bunul Dumnezeu, iar mila Lui Hristos Dumnezeu va coborâ asupra noastră și a Țării întregi și, prin mijlocirea eroilor neamului din toate timpurile și din toate locurile, ale căror nume se găsesc la temelia Sfintei Mese, eroi care s-au jertfit pentru păstrarea dreptei credințe, unitatea națională și predarea pe mai departe a țării națiunii române și nu alogenilor și minoritarilor, nu ticăloșilor, trădătorilor și cozilor de topor, vom scăpa de aceste scursuri ale lumii care au ajuns, dintr-o nefericită eroare a istoriei, în grădina noastră curată, edenică, în țara noastră, la conducerea Țării și în Catedrala Mântuirii Neamului.
Nu Catedrala a fost umbrită și nici evenimentul în sine, cum s-a mai scris, ci așa s-a ales neghina de grâul curat, prin invitații făcute oficialilor nedoriți de națiune, de alți oficiali, ai Bisericii, mulți dintre ei la fel de nedoriți, păguboși și ticăloși ca ceilalți. Grâul curat a rămas afară în ploaie să dea o nouă și bogată roadă. Neghina a fost adusă în interior spre uscare.
Câtă dreptate avea Eminescu când scria în 31 iulie 1880 că „… Numai în România înalta trădare e un merit,
numai la noi e cu putință ca valeți slugarnici ai străinătății să fie miniștri, deputați, oameni mari”. Și continuă la
1882 același Sfânt al Lui Dumnezeu Cuvântul, dar care nu are o imagine sau un text al său în Catedrala Mântuirii
Neamului, scriind că „… cei ce au vândut țările acestea, cei ce au trădat acest popor, aceia au fost destinși,
aplaudați și populari”. Iată că vorbele lui s-au împlinit încă odată. A câta oară?
