România se împrumută pentru privilegii, nu pentru viitor. Iar nota de plată vine.

Autoritățile ne spun că „totul e sub control”. Dar cifrele urlă altceva. România se prăbușește economic, sub greutatea unui stat lacom, ineficient și iresponsabil. Deficitul bugetar sare din toate limitele, datoria publică crește cu fiecare lună, iar economia reală – aceea care produce, care muncește, care plătește taxe – este sufocată.

Nu ducem lipsă de bani. România are venituri. Problema e că îi cheltuie haotic, fără discernământ și fără responsabilitate. Guvernele PNL-PSD care s-au succedat la putere au tratat bugetul de stat ca pe o pușculiță personală, spartă la fiecare rundă de alegeri pentru a plăti privilegii, nu proiecte. Salarii speciale. Pensii speciale. Agenții inventate. Funcții fictive. Contracte direcționate politic.

Statul nu mai e un partener al cetățeanului, ci un parazit pe spinarea acestuia. Nu încurajează economia, o jecmănește. Nu investește în viitor, ci aruncă bani în găuri negre birocratice. Aparatul public a fost umflat artificial, transformat într-o rețea de sinecuri și loialități politice.

Rezultatul? Inflație. Taxe tot mai mari. Lipsa investițiilor esențiale. Incertitudine. Fiecare familie simte acest colaps în prețul alimentelor, în dobânzile uriașe la credite, în nesiguranța zilei de mâine. Nu mai vorbim doar de cifre, ci de viața reală, de nivelul de trai care se prăbușește în tăcere.

Și totul pentru ce? Pentru a susține o castă de privilegiați care trăiesc din bani publici și iau decizii fără consecințe. România nu se prăbușește din lipsă de potențial, ci din cauza lăcomiei și incompetenței celor care o conduc. Iar prăbușirea e inevitabilă dacă nu punem frână acum.

Este nevoie de o ruptură totală de acest model falimentar. De o reformă dureroasă, dar necesară. De stoparea risipei. De curaj politic. De priorități reale: educație, sănătate, infrastructură, sprijin pentru mediul privat.

Românii nu cer privilegii, ci un stat decent care să fie scut, nu povară.
România nu poate merge mai departe cu un stat care consumă tot și produce nimic.
Altfel, colapsul nu e o posibilitate. E doar o chestiune de timp.