DOCTRINELE DE SENS GIRATORIU: PARTIDELE NU MAI AU IDEOLOGII, CI DOAR INTERESE

Views: 27

În România, politica nu mai este o bătălie a ideilor, ci o paradă a oportunismului. Partidele nu mai sunt structuri ideologice clare, cu viziuni și principii, ci entități fluide, modelate de interese de moment, calcule meschine și tranzacții de culise. Doctrinele au fost înlocuite de strategii electorale, iar promisiunile de campanie sunt doar monede de schimb într-un joc cinic în care cetățeanul este ultima preocupare. Am ajuns într-o realitate politică dominată de partide cu „doctrină de sens giratoriu” – în care direcția se schimbă după cum bate vântul intereselor.

Stânga, dreapta sau doar o iluzie?

Românii sunt confuzi ideologic, iar axa politică stânga-dreapta este adesea neînțeleasă. Trecutul comunist și tranziția către capitalism au creat un peisaj politic haotic, în care valorile și ideologiile se suprapun și sunt manipulate electoral. Astăzi, idei progresiste precum drepturile LGBT sau dreptul la avort sunt asociate stângii, însă mulți susținători ai acestor cauze sunt, economic vorbind, de dreapta. Această ambiguitate este exploatată cinic de politicieni care jonglează între doctrine doar pentru a-și menține influența.

Dintre partidele mainstream, PSD este considerat de stânga, iar PNL de dreapta, dar în realitate, nu există nicio diferență ideologică între ele. Cele două formațiuni se aliază și se destramă nu din rațiuni doctrinare, ci în funcție de interesele liderilor. Politicienii migrează între PSD și PNL cu aceeași ușurință cu care își schimbă discursurile, iar electoratul este redus la un simplu spectator al unei piețe politice unde se negociază puterea, nu ideile.

Interesele primează, doctrina dispare

În mod tradițional, un partid era definit de o doctrină clară – fie de stânga, fie de dreapta. Însă astăzi, ideologia este doar un pretext, un ambalaj menit să ascundă adevărata motivație: accesul la resurse și controlul asupra puterii. Stânga sau dreapta nu mai sunt decât etichete convenabile folosite pentru a justifica măsuri contradictorii. PSD și PNL se proclamă adversari, dar atunci când interesele le dictează, guvernează împreună fără rețineri.

Un electorat trădat și lipsit de opțiuni

Alegătorii români sunt condamnați la iluzia alegerii. Votul pentru un partid de dreapta nu garantează politici de dreapta, iar votul pentru un partid de stânga nu înseamnă neapărat politici sociale. Clasa politică s-a transformat într-un spectacol lipsit de conținut, unde doctrinele sunt doar simple lozinci electorale.

În absența unei viziuni ideologice reale, politica românească nu este despre binele public, ci despre interesele unei elite care își conservă privilegiile. Partidele nu mai au principii, ci doar calcule. Promisiunile sunt doar strategii de campanie, iar votul cetățeanului nu mai influențează decât distribuția funcțiilor.

România, captivă într-un sens giratoriu politic

România nu mai are partide ideologice. Are doar grupuri de influență, unde doctrina se adaptează în funcție de context și necesități. Nu există o direcție clară, ci doar o perpetuă rotație a acelorași personaje și interese. Alegerile nu mai sunt o confruntare între viziuni, ci un joc perfid în care cetățeanul este, inevitabil, cel înșelat.

În acest peisaj sumbru, există totuși oameni valoroși, patrioți și naționaliști care ar putea aduce schimbarea. Însă aceștia refuză să se implice în politică tocmai din cauza acestui sistem corupt, unde valorile sunt călcate în picioare de oportunismul fără limite. Nu mai există un angajament real față de o doctrină, ci doar o competiție cinică pentru influență și resurse.

Astăzi, nimeni nu mai poate spune cu certitudine cine este membru PSD sau PNL, pentru că aceiași politicieni își schimbă apartenența cu o viteză amețitoare. Un membru PSD de astăzi va fi mâine în PNL și peste două zile înapoi în PSD. Această mobilitate absurdă arată clar că doctrinele nu mai contează, ci doar accesul la putere.

Până când sistemul nu va fi reformat din temelii, vom rămâne prizonierii acestei politici de sens giratoriu, în care direcția este irelevantă, atâta timp cât destinația este aceeași: puterea, cu orice preț.