Andrei Popete Pătrașcu: Identitatea românească abandonată de regimul politic de la București

Views: 58

În anul 1997, România și Ucraina semnau la Kiev, Tratatul cu privire la relaţiile de bună vecinătate și cooperare, un document important prin care urmau să fie reglementate relațiile bilaterale dintre cele două state. Obiectivele principale ale tratatului în vigoare și astăzi au ca scop consolidarea relațiilor de bună vecinătate între România și Ucraina, promovarea cooperării în diverse domenii, drepturile minorităților și asigurarea stabilității în zona de frontieră. Acest tratat era necesar pentru ca țara noastră să adere la NATO și UE, fără ca autoritățile române să se asigure în mod real de respectarea prevederilor sale.

Articolul 13 al Tratatului cu privire la relaţiile de bună vecinătate și cooperare dintre România și Ucraina a prevăzut angajamente reciproce ale celor două state în vederea prezervării şi dezvoltării identității etnice, lingvistice și religioase a minorității ucrainene și româneşti. Pentru a monitoriza aplicarea prevederilor Tratatului, cele două state au agreat constituirea Comisiei mixte interguvernamentale româno-ucrainene, care trebuia să aibă sesiuni anuale (în perioada 1998-2013 au fost organizate doar 4 sesiuni).

Autoritățile de la Bucureşti susțineau că minoritatea românească din Ucraina se confruntă cu probleme precum: „accesul la învăţământul în limba maternă, utilizarea oficială a limbii române în administraţie şi în justiție, finanţarea activităţilor asociaţiilor minorităţii române, media în limba română, păstrarea identității religioase, reprezentarea la nivelul administrației, lipsa reprezentării parlamentare, retrocedarea proprietăților care au aparţinut comunităţii româneşti” (odessa.mae.ro). Un alt subiect care a încordat relaţiile dintre cele două state a fost politica României de a acorda cetățenia română etnicilor români care trăiesc pe teritoriul statului ucrainean, în condiţiile în care Constituţia Ucrainei nu permite dubla cetățenie.

România a anunţat în anul 2013 că întrerupe cooperarea în cadrul Comisiei, acuzând autoritățile ucrainene de nerespectarea drepturilor minorității româneşti. În loc să lupte așadar pentru românii din Ucraina, autoritățile naționale au ales să întrerupă cooperarea expunându-i concepției de anihilare a identității românești promovată agresiv de Ucraina.

Încălcarea drepturilor minorității românești din Ucraina a fost un subiect de discuție, dar nu și de îngrijorare, în contextul relațiilor bilaterale între România și Ucraina, aceasta din urmă nerespectând angajamentele asumate prin Tratatul cu privire la relaţiile de bună vecinătate și cooperare. Spunem a fost, pentru că astăzi niciun reprezentant al statului român nu mai aduce în discuție acest subiect, pentru a nu-i „supăra” pe vecinii ucrainieni.

Se impune o întrebare legitimă la care însă regimul politic de la București nu vrea să răspundă: De ce statul român nu face nimic împotriva agresiunii ucrainiene asupra românilor și a limbii române din Ucraina? Probabil din aceleași motive pentru care transformă istoria și geografia în discipline opționale pentru clasele a XI-a și a XII-a. Dacă în presa românească s-a scris asumat în urmă cu mai mulți ani despre anihilarea identității românești de către Ucraina, astăzi aceeași presă evită să scrie despre cum studierea istoriei și geografiei naționale devin opțiuni învățământul românesc.