Adela Frățilă: „Îmi este groază de noi, de România! Înflorim etern în prostie! Explodăm în prostie! Ne isterizăm în prostie!”
Am ajuns să am atacuri de panică când aud de „știri”! Singurul motiv pentru care se întâmplă asta este acela de a descoperi în ce hal de prostie am ajuns să fim!
Îmi e groază de noi, de România! Înflorim etern în prostie! Explodăm în prostie! Ne isterizăm în prostie! Nicio secundă din timpul ăsta cosmic, universal, nu trece peste noi fără tone de prostie!
Îmi e rușine! Am ajuns chiar să am porniri suicidale din cauza asta! Nu mai am pic de dubiu! Noi am inventat și patentat, la scară mondială, prostia! Suntem esența prostiei! Suntem miezul ăla suprem din mijlocul ei, acolo unde e concentrată maxim!
Avem o informație, puțin vechiuță, care vine tocmai de la tribunalul belgian. De ce oare nu mă mir că e de acolo? Din abisul ăla de onestitate, libertate, nediscriminare și grijă nefiresc de normală pentru noi, cum numai în inima „Iuropei” se poate găsi!
Suntem executați, în stilul pur democratic al Coreei de Nord, să plătim hal de sumă în milioane către Pfizer. Motivul? Păi, cum ziceam, esența prostiei reprezentată prin somitățile care ne-au fost așezate drept călăuzitori pe drumul reformei. Geniile care ori fură vehicule de prin alte țări, ori se îmbată și consumă droguri prin mijloacele de transport personale sau în comun, ăștia de prin pușcării, cu complicități sau fără, care ulterior se regăsesc, iertați și admirați maxim, prin fruntea noastră.
Apropo, cum să fii atât de incredibil de prost să semnezi un contract în care ți se spune că ești obligat să iei, cu nemiluita, ceva de o calitate absolut îndoielnică, chiar dacă nici măcar nu comanzi toată cantitatea aia??? Cum? Practic, rezultă că ai fost atât de prost încât ai plătit, pe nimic, cât nu faci în 50 de vieți ca om cinstit. Da, dragilor, pe nimic! Pentru că noi am luat nimic cu milioane de euro. Asta am făcut! Și cum aș putea numi asta altfel decât prostie? Să o numesc rea voință, răutate? Păi, tocmai de aia e prostie, pentru că răutatea de acolo vine!
Nu am înțeles niciodată nebunia asta a celor care cad cu roțile în sus de atâta admirație plenară pentru toată mizeria societății, reabilitată sau nu, la scară mondială.
Toți șuții, criminalii și alte lighioane de genul ăsta sunt ulterior admirați și ridicați în slăvi de hormonii neliniștiți ale unor specimene care au cucerit bunăstarea în viață numai cu elementele anatomice ale corpului lor care nu au nicio legătură cu gândirea. Și, mai presus de toate, nu se lasă până nu ni-i înghesuie conducători, în toate sectoarele de decizie ale societății noastre, justiție, poliție, administrație, politic etc.
Și ca să leg asta de sărbătoarea ce tocmai a trecut, adică Paștele, pe care o găsesc puțin nefiresc a fi numită „sărbătoare”… Ce sărbătorim, de fapt? Un gest barbar prin care un om bun și nevinovat a fost chinuit cumplit și ucis de o gloată, întru izbăvirea ei de păcate, o gloată care era mai repede curioasă să experimenteze minunea învierii despre care le vorbise omul ăla? Izbăvirea de păcate… printr-un alt păcat, despre care tot mulțimea a spus că a fost „îngăduit” de Dumnezeu?
Viața unui om, care învăța gloata de bine, a fost sacrificată în favoarea unui pungaș numit Barabas. Și uite că tradiția gloatei s-a transmis și în timpurile moderne, cu toată șlefuirea de rigoare a instrumentelor de manipulare.
Ce a înțeles gloata, de atunci și până în prezent, din povestea lui Isus? Că trebuie să salveze „păcătoșii”, așa că a făcut legi întru protejarea lor. Numai uitați-vă ce grijă deosebită au cei de la CEDO pentru toată mizeria pușcăriilor care pretinde că i se încalcă drepturile, uneori chiar și prin lipsa unei calorii din cele care, cu nemărginită grijă pentru păcătos, au fost stabilite la o anumită valoare!
Cât despre Barabas, există chiar și un sat cu numele ăsta în Ungaria. Unde? Ungaria? Amuzant, dacă te gândești la rezultatul alegerilor. Poate Dumnezeul Vechiului Testament, așa cum îl știm noi cam aprig, nu ne-a iertat, ci s-a răzbunat pentru ce i-am făcut fiului lui.
Altfel nu-mi pot explica cum, de atât amar de timp, omul își alege cu îndârjire prostească propria chinuială și pierzanie.
