Reformă, nu glumă! – USR a înlocuit sinecurile PSD-PNL-UDMR cu propriile sinecuri

România a fost prea mult timp prizoniera unor partide care au jefuit fără rușine resursele țării și au transformat administrația publică într-o rețea de sinecuri pentru prieteni, rude și clientelă politică. În ultimii 35 de ani, am văzut cum promisiunile de „schimbare” au fost mereu doar un paravan pentru aceleași metehne: impostura, nepotismul și trădarea interesului național.
USR, partidul care s-a prezentat ca o speranță pentru românii dezamăgiți, ca un stindard al meritocrației și curățeniei morale, s-a prăbușit rapid în aceeași mlaștină a compromisului. Mai grav decât alianța cu aceleași formațiuni vinovate de falimentul României este faptul că și-au mințit electoratul cu nonșalanță, folosind energia și sacrificiile celor care au ieșit în stradă pentru adevăr și dreptate.
La doar două luni de guvernare, useriștii au repetat scenariul clasic al partidelor vechi: au umplut instituțiile cu rude, prieteni și figuri reciclate din eșecuri politice. Exemplele sunt scandaloase și grăitoare:
- În Senatul României, Cătălina Bădoiu, secretar general adjunct, continuă să încaseze salariu și să beneficieze de birou, mașină cu șofer și cabinet, deși plenul a redus numărul posturilor și i-a anulat atribuțiile. În orice stat normal, un astfel de caz ar fi fost sancționat imediat. La noi, este doar încă o sinecură protejată.
- În Ministerul Mediului, condus de Diana Buzoianu, situația este la fel de revoltătoare. Elena Tudose a fost numită secretar de stat pe fonduri europene, schimbări climatice și ape. Nu pentru competență sau rezultate profesionale, ci ca răsplată pentru fidelitatea de partid. România pierde șansa de a avea specialiști reali în domenii critice și primește, în schimb, loialitate politică.
- În Ministerul Economiei, nepotismul și servilismul promovate de Radu Miruță au ajuns deja proverbial. Membri USR au fost plasați în conducerea companiilor IOR și Avioane Craiova, transformând aceste instituții, cândva subordonate pesediștilor, în feude personale subordonate useriștilor. Statul român devine astfel un câmp de luptă pentru capturarea privilegiilor, nu un mecanism de dezvoltare economică.
Aceste exemple nu sunt accidente. Ele arată limpede intenția useriștilor: nu să curețe sistemul, ci să-l cucerească pentru propria supraviețuire. În loc să pună România pe primul loc, o transformă într-un instrument al propriilor interese.
Dar România nu mai are timp de pierdut. Țara noastră are nevoie de o reformă radicală a administrației publice, de criterii clare și ferme pentru numirea și evaluarea funcționarilor de stat. Instituțiile românești trebuie să servească interesului național și cetățeanului onest, nu să devină cazemate pentru găști politice.
Nu putem construi un viitor pe minciună și impostură. Poporul român are nevoie de lideri adevărați, dedicați țării și valorilor ei, nu de epigonii unui sistem corupt. Este vremea ca România să se ridice și să ceară cu voce puternică: destul cu trădarea, destul cu sinecurile, destul cu impostorii!