Alegeri anulate pe ‘intuiții’: o palmă dată democrației românești
Când un lider al statului iese public și recunoaște că alegerile au fost anulate pe baza „intuițiilor”, iar „dovezile” vor veni „peste câțiva ani”, avem o problemă nu doar politică, ci una de suveranitate națională. Nu e o simplă greșeală de exprimare, ci o confesiune care lovește în temelia democrației românești. Cum să vorbești despre „intuiții” într-un stat care pretinde că respectă legea, transparența și votul liber al cetățenilor?
România este astăzi prinsă între două lumi: una declarativ democratică, care vorbește frumos despre valori, și una reală, în care deciziile majore se iau în spatele ușilor închise, sub umbrela unor „amenințări externe” și a unor „informații clasificate”. Când totul devine secret, când adevărul se amână, statul nu mai este al poporului — ci al celor care îl manipulează.
Cât de grav este să anulezi voința electoratului fără probe clare, invocând doar suspiciuni și „fire care duc spre Kremlin”? Grav de tot. Pentru că nu doar un rezultat electoral este afectat, ci încrederea unui popor întreg în mecanismele democratice. Cetățeanul român, cel care merge la urne cu speranța că votul lui contează, primește acum un mesaj dur: „Votul tău e valid doar dacă noi considerăm că este.”
Aici începe trădarea. Trădarea încrederii, a spiritului civic, a ideii de suveranitate. Dacă un stat ajunge să se conducă după intuiții, fără transparență și fără răspundere, atunci el nu mai este stat — ci o structură de putere care își justifică acțiunile prin frică. Frica de dușmani invizibili, frica de adevăr, frica de popor.
Nimeni nu contestă că România se confruntă cu riscuri externe. Dar nici o amenințare nu justifică lipsa de transparență. Dimpotrivă, într-o democrație sănătoasă, tocmai în fața riscurilor autoritățile trebuie să fie mai deschise, mai oneste, mai aproape de cetățeni. În loc de asta, am primit un spectacol de declarații vagi, acuzații fără probe și promisiuni amânate „peste câțiva ani”. Ca și cum democrația ar fi un laborator de teste, nu un contract moral între stat și popor.
Românii nu mai pot fi tratați ca un public naiv, care trebuie doar să creadă „pe cuvânt”. Națiunea română are dreptul să știe: ce s-a întâmplat, cine a decis, pe ce bază, și mai ales – cine răspunde. Într-o țară cu adevărat liberă, nimeni nu ar trebui să se ascundă în spatele „instituțiilor”.
Adevărata luptă pentru suveranitate nu se duce doar la frontieră, ci în interior – acolo unde adevărul este acoperit de tăcere. Când cetățeanul nu mai are acces la informație, când este tratat ca un suspect în propria țară, România își pierde sufletul democratic.
Este timpul ca această națiune să-și revendice dreptul la adevăr. Nu „peste câțiva ani”, nu când „se vor clarifica lucrurile”, ci acum. În clipa în care tăcem, acceptăm ca statul să fie condus de intuiții, nu de lege. Iar un stat condus de intuiții devine inevitabil o marionetă în mâinile celor care știu să o manipuleze.
România trebuie să se trezească. Votul este sfânt, iar suveranitatea nu se negociază. Când transparența dispare, națiunea se întunecă. Dar un popor care își iubește libertatea, care își respectă trecutul și nu renunță la demnitate, nu poate fi manipulat la nesfârșit.
România are nevoie de adevăr — nu de intuiții.
