România, țara curentului scump și a politicienilor ieftini – Cazul Sebastian Burduja

Când românii își privesc cu încrâncenare facturile din ce în ce mai mari, nu se gândesc la piețe europene „unice pe hârtie” sau la linii de interconectare cu Austria. Ei se gândesc la frigul din case, la salariile care nu acoperă traiul decent, la copii care învață la lumina becului scump. Și poate, din ce în ce mai des, se întreabă: cum de o țară bogată în resurse, cu Dunăre, cu vânt, cu soare, cu gaze și hidrocentrale, ajunge să plătească printre cele mai mari prețuri din Europa pentru energie?

Răspunsul e simplu, dar dureros: România este sabotată din interior. Nu de străini, nu de Bruxelles, ci de proprii săi conducători.

Ministrul Energiei, Sebastian Burduja, are o misiune sacră: să asigure țării securitate energetică și acces la electricitate la prețuri corecte. În schimb, ne oferă conferințe de presă și explicații sofisticate. În loc de soluții, ne dă vinovați externi. Austria, Slovacia, Uniunea Europeană… oricine, numai nu el.

Dar realitatea e că România nu își folosește nici centralele pe care le are, nici resursele pe care le deține. Zeci de unități energetice stau „în conservare”, în timp ce românul de rând plătește 84 de euro pe megawatt-oră, de peste trei ori mai mult decât francezul. Nu pentru că n-am avea ce ne trebuie, ci pentru că nu suntem lăsați – sau, mai grav, nu vrem – să fim suverani în propria politică energetică.

Când ai Dunărea și o rețea hidroenergetică construită cu sudoare de generații întregi, dar preferi să stai la mâna importurilor… nu mai vorbim despre incompetență, ci despre trădare administrativă. Când ai gaze în Marea Neagră, dar întârzii ani de zile exploatarea lor în numele „parteneriatelor strategice”, nu mai e vorba doar despre neputință, ci despre lipsă de voință națională.

Burduja vorbește despre interconectivitate ca și cum România ar fi o insulă, ruptă de Europa. Fals. Avem interconexiuni. Avem capacitate. Ce nu avem este o politică energetică gândită în interes românesc. Avem, în schimb, o clasă politică preocupată să se alinieze la directive, dar incapabilă să se alinieze cu nevoile propriului popor.

România nu poate rămâne o simplă piață de desfacere pentru energia altora, în timp ce resursele noastre zac îngropate sub birocrație și slugărnicie. Este momentul ca Bucureștiul să înceteze să mai ceară voie pentru fiecare decizie de interes național. Avem dreptul să decidem pentru noi înșine. Avem obligația să o facem.

Fiecare factură umflată este un act de umilință națională. Fiecare scuză de la minister este o insultă la adresa inteligenței acestui popor. România are tot ce îi trebuie pentru a fi lider energetic în regiune. Ce-i lipsește este curajul conducătorilor de a rupe lanțul dependenței și de a pune România pe primul loc.

Nu avem nevoie de miniștri care explică de ce nu pot. Avem nevoie de lideri care fac, care apără interesele României, nu le pasează altora. Iar dacă domnul Burduja nu poate, să lase loc celor care pot. Țara aceasta s-a ridicat din cenușă de nenumărate ori. Nu se va prăbuși sub scuzele lui.

România merită energie ieftină, demnitate și conducători care nu se tem să fie români. Până la capăt.

Naționalistul