Milioane de români pot deveni peste noapte „extremiști” pentru că exprimă opinii critice

Prin adoptarea recentă a legii împotriva discursului instigator la ură din mediul online, Parlamentul României a deschis o ușă periculoasă spre reprimarea ideologică, mascând intenții de control în spatele unor lozinci frumos ambalate despre „protejarea democrației”. Este de datoria noastră, ca cetățeni ai unui stat suveran și liberi prin sângele vărsat de înaintașii noștri, să ne întrebăm: cui folosește această lege? Și mai ales, pe cine va ajunge să reducă la tăcere?

Este greu să nu observăm că inițiativa vine într-un moment în care vocea poporului român, tot mai prezentă și critică în spațiul digital, începe să deranjeze. Sub pretextul luptei împotriva extremismului, ne trezim amenințați cu închisoarea pentru idei. Da, ai citit bine, române: pentru cuvinte, pentru opinii, pentru libertatea ta de a gândi și a spune ce simți.

Deputatul Silviu Vexler, inițiatorul acestui proiect, susține că dorește combaterea urii. Să fim sinceri: cine dintre noi vrea răspândirea urii? Niciun român de bun-simț nu dorește violență sau discriminare. Dar tocmai de aceea e nevoie de o distincție clară între opinie și incitare. Legea aceasta, însă, face exact contrariul: amestecă deliberat granițele, transformând orice mesaj incomod în potențial delict penal. Asta nu e justiție – e dictatură sub formă democratică.

Românii nu sunt un popor de extremiști. Suntem un popor care a supraviețuit imperiilor, ocupațiilor și regimurilor totalitare. Am strigat „Libertate!” în 1989 nu ca să ne trezim acum cenzurați pe Facebook de statul român. Astăzi, pericolul nu mai vine cu tancurile, ci cu legi ambigue și sancțiuni penale pentru gândirea liberă.

Este revoltător că tocmai în România, țară născută prin jertfă și demnitate, se adoptă legi care ne spun ce avem voie să gândim și ce nu. Milioane de români pot deveni peste noapte „extremiști” pentru că exprimă opinii critice. Când libertatea devine un delict, cine mai apără națiunea?

România trebuie să rămână un bastion al libertății, nu o enclavă a tăcerii forțate. Combaterea urii nu se face cu lanțuri legislative, ci cu educație, dialog și asumare. O lege care permite interpretări arbitrare este o armă împotriva poporului, nu un scut împotriva urii.

Nu putem permite ca internetul – ultima redută a cuvântului liber – să fie transformat într-un câmp minat, unde fiecare comentariu poate duce la închisoare. Este timpul să spunem răspicat: România nu este o colonie ideologică! Noi, românii, nu acceptăm cenzura cu zâmbetul pe buze și cătușe ascunse în paragrafe de lege.

Libertatea de exprimare nu este negociabilă. Este un drept sacru. Iar dacă azi vom tăcea în fața acestei legi, mâine nu vom mai avea voie nici să gândim. România trebuie să-și apere vocea. Până la capăt.

Trăiască România liberă!

Naționalistul