9 aprilie 1944 – Bătălia pentru Târgu Frumos: o lecție de curaj românesc, ștearsă din manuale, dar studiată la West Point

Views: 52

În urmă cu 81 de ani, pe 9 aprilie 1944, în inima Moldovei, românii scriau una dintre cele mai impresionante pagini de istorie militară din cel de-Al Doilea Război Mondial: Bătălia de la Târgu Frumos.

O bătălie ignorată în mod rușinos în manualele de istorie românești, dar studiată cu admirație în academiile militare occidentale, inclusiv la prestigioasa West Point, ca exemplu de apărare mobilă în fața unei forțe copleșitoare.

Dincolo de tăcerea apăsătoare din cărțile de istorie românești, bătălia din aprilie 1944 dovedește încă o dată că poporul român are o istorie militară glorioasă, dar uitată. În plină ofensivă sovietică, trupele germano-române au opus o rezistență eroică în fața asaltului masiv al Armatei Roșii, care urmărea să cucerească șoseaua strategică Iași–Târgu Frumos–Pașcani și să deschidă poarta către inima Moldovei.

Deși forțele române au fost în primă fază respinse din oraș, în zilele ce au urmat s-a declanșat un contraatac nimicitor, în special pe 10 aprilie, când Divizia „Grossdeutschland” și unități românești au zdrobit avangarda sovietică. Soldații români, uitați în relatările occidentale și în umbra propagandei postbelice, au luptat cot la cot cu diviziile germane, contribuind decisiv la stabilizarea frontului și respingerea inamicului.

Eroii care nu sunt menționați în manuale

Istoria noastră uită prea ușor că în acele zile sângeroase, soldații români nu au apărat doar o șosea sau un oraș, ci însăși demnitatea unui popor prins între marile imperii. Tinerii noștri, mulți dintre ei nici măcar trecuți de 20 de ani, au căzut în tranșeele de la Târgu Frumos cu un singur gând: „Să nu treacă!”

Nu este un simplu slogan, ci un crez. Ei au înțeles că dacă linia ar cădea, Iașul, Moldova și, poate, toată România ar fi căzut sub ocupație sovietică mult mai devreme. Fiecare centimetru de pământ a fost plătit cu sângele românilor, iar noi avem datoria morală de a nu uita.

O bătălie uitată acasă, dar prețuită în Occident

În mod ironic, Bătălia de la Târgu Frumos este predată ofițerilor americani ca exemplu clasic de apărare mobilă împotriva unui atac mecanizat. Se analizează deciziile tactice, capacitatea de manevră, sincronizarea trupelor și curajul în fața unei superiorități numerice zdrobitoare. Însă în România, acest moment crucial din 1944 este fie trecut sub tăcere, fie redus la câteva rânduri pierdute într-un capitol despre „frontul de Est”.

Mai grav, multe dintre rapoartele germane, deși elogioase pentru eficiența apărării, nu menționează contribuția armatei române, care a suferit pierderi grele și a rezistat eroic. Este o nedreptate istorică pe care doar noi o putem îndrepta – prin memorie, educație și asumarea propriului trecut.

Riscăm să ne pierdem istoria – și odată cu ea, identitatea

Într-o epocă în care identitatea națională este tot mai des pusă sub semnul întrebării, astfel de momente istorice ar trebui să fie piatra de temelie în educația tinerei generații. Cum putem cere respect din afară, dacă noi nu ne respectăm propriii eroi?

Târgu Frumos nu este doar un punct pe hartă, ci un altar de jertfă. Acolo, România și-a apărat cu prețul vieții onoarea, teritoriul și viitorul. Acolo s-a născut o lecție de dârzenie românească pe care lumea a învățat-o, dar pe care noi, românii, riscăm să o uităm.