5 martie – Ziua Florii de Colț, simbol al sufletului românesc
Views: 10
Pe 5 martie, România celebrează Ziua Florii de Colț, una dintre cele mai prețioase comori ale naturii noastre, un adevărat simbol al curajului, purității și mândriei naționale. Ocrotită prin lege încă din 1933, această floare unică înfrumusețează crestele Carpaților, mărturisind legătura profundă dintre poporul român și munții săi semeți.
De-a lungul veacurilor, floarea de colț a fost un simbol al dragostei adevărate și al spiritului neînfricat. Bărbații curajoși își dovedeau iubirea urcând stâncile periculoase pentru a culege această floare rară, pe care o dăruiau persoanei iubite. Considerată un dar al zânelor, floarea de colț întruchipează puritatea, tinerețea și noblețea, valori adânc înrădăcinate în sufletul românesc. În medicina tradițională, a fost folosită ca remediu natural, fiind apreciată pentru proprietățile sale vindecătoare.
Floarea de colț – bijuteria Carpaților
Această floare de o frumusețe rară poate fi admirată pe crestele falnice ale Munților Maramureșului, Munților Rodnei, Obcinelor Bucovinei, masivelor Rarău, Ceahlău, Făgăraș, Cozia și Retezat. Un loc cu totul special este Rezervația Scărița-Belioara, din județul Alba, unde floarea de colț crește la cea mai joasă altitudine din Europa, la doar 600 de metri. Fiecare colț de munte unde înflorește această floare este o mărturie a frumuseții neîmblânzite a țării noastre.
Descoperirea și protejarea Florii de Colț
Primele studii amănunțite asupra florii de colț au fost realizate în 1911 de marele botanist român Alexandru Borza, cel care a avut un rol crucial în declararea acestei flori drept monument al naturii. Prin eforturile sale, floarea de colț a fost protejată, rămânând un simbol al bogăției naturale a României.
Datorită unicității sale, floarea de colț a primit numeroase denumiri în lume: „Wollblume” (floarea de lână), „étoile du glacier” (steaua ghețarului) sau „immortelle des Alpes” (floarea veșnică a Alpilor). În România, însă, ea este cunoscută ca floarea-reginei, edelvais, steluță sau floarea-doamnei, fiecare nume purtând o rezonanță specială în inimile românilor.
Caracteristici botanice – o minune a naturii românești
Floarea de colț aparține familiei Asteraceae, alături de margarete și floarea-soarelui, plante la fel de îndrăgite pe plaiurile mioritice. Cu petale albe catifelate, acoperite de perișori fini ce o protejează de frig și radiațiile ultraviolete, această floare crește în munții noștri calcaroși, pe versanți abrupți și însoriți, la altitudini între 1.800 și 3.000 de metri. Înflorește vara, în lunile iulie și august, adăugând o notă de magie pe crestele muntoase ale patriei.
Floarea de colț – un simbol al României respectat în întreaga lume
Originară din stepele Asiei, floarea de colț s-a răspândit în marile lanțuri montane ale lumii, din Alpi și Balcani până în Himalaya. În țara noastră, însă, ea este mai mult decât o simplă floare – este un simbol al spiritului românesc, al legăturii noastre neclintite cu pământul strămoșesc.
Legendele românești ale florii de colț
O veche legendă spune că floarea de colț s-a născut din steaua călăuzitoare a magilor, care, după ce și-a îndeplinit menirea la nașterea Mântuitorului, a coborât pe culmile Bucegilor, transformându-se în mii de steluțe albe. De atunci, floarea de colț străjuiește stâncile Carpaților, amintindu-ne de lumina și speranța care au călăuzit neamul românesc de-a lungul veacurilor.
În Elveția, floarea de colț este atât de prețuită încât a fost adoptată ca simbol al celor mai prestigioase instituții de stat. Totodată, ea este emblema trupelor alpine din România, Austria și Germania, un semn al vitejiei și devotamentului.
