Profesorii din România, plătiți mai prost decât un casier!

Într-o eră în care ne lăudăm cu progrese tehnologice și economice, realitatea cruntă din educația românească pare un coșmar pe care alegem să-l ignorăm. Cum poate un profesor din România să fie plătit mai puțin decât un casier într-un supermarket sau decât un angajat într-o bancă? Cum putem accepta ca dascălii care formează viitorul acestei țări să fie tratați ca o pătură inferioară, mai puțin valoroasă decât orice altă profesie? Asta este realitatea pe care o trăim în fiecare zi și este timpul să ridicăm vocea împotriva acestei inechități crunte!

Mesajul transmis recent de prof. dr. Romanița Constantinescu, o profesoară de Limba română la universitatea Heidelberg din Germania, ar trebui să fie un semnal pentru fiecare dintre noi. Această profesoară a avut curajul să ne spună în față ce ar trebui să știm cu toții: în Germania, un profesor debutant câștigă mai mult de 4.500 de euro brut pe lună, un salariu care este comparabil cu cel al unui judecător debutant. Într-o țară europeană avansată, profesorii sunt respectați, pregătiți și, mai ales, plătiți pentru munca lor extraordinară. Dar în România? Salariile sunt rușinos de mici, iar respectul pentru profesori este la pământ. Cum putem să acceptăm acest lucru? Cum putem să trăim într-o țară care își trădează propriile valori fundamentale și nu își respectă dascălii?

În Germania, profesorii beneficiază de o formare completă și riguroasă, care durează șapte ani! Da, șapte ani, un parcurs educațional care include licența, masteratul și o perioadă de practică de doi ani sub supravegherea unor profesori cu experiență. Cei care nu sunt capabili să îndeplinească standardele ridicate ale sistemului nu reușesc să ajungă profesori. Este un sistem care filtrează cei mai buni, care îi pregătește temeinic pentru provocările educației și care le recunoaște valoarea. Iar acest lucru se reflectă în salariile lor.

În schimb, în România, formarea profesorilor este foarte scurtă și nu se pune accentul pe pregătirea lor continuă, pe dezvoltarea abilităților pedagogice sau psihologice. În loc să le oferim profesorilor un sistem solid de formare și sprijin pe parcursul întregii lor cariere, îi lăsăm să se lupte singuri în fața unui sistem educațional din ce în ce mai subfinanțat și învechit. Și asta nu e tot! Salariile profesorilor din România sunt rușinos de mici, adesea sub pragul unui trai decent, mult mai mici decât cele ale altor profesii. Este un abis de nedreptate că, în timp ce profesori din țări dezvoltate precum Germania sunt respectați și răsplătiți pentru munca lor, în România aceeași profesie este subevaluată, iar profesorii sunt priviți ca niște simple rotițe într-un mecanism care îi ignoră complet.

De ce nu investim în educația noastră? De ce nu investim în viitorul copiilor noștri, în oamenii care îi formează și îi pregătesc pentru o lume tot mai complicată și provocatoare? Este mai ușor să tai fonduri pentru educație și să lași profesorii să lupte cu salarii de mizerie decât să le oferi condițiile și respectul pe care le merită! Cum ne putem lăuda cu un sistem educațional performant atunci când ne ignorăm propriii profesori și nu le recunoaștem valoarea?

În România, în schimb, mulți dintre dascăli sunt obligați să-și completeze veniturile din alte surse sau să accepte condiții de muncă de neimaginat. Cum este posibil ca un cadru didactic din România să fie plătit mai puțin decât un angajat într-un magazin? Cum putem tolera acest tip de abuz?

Este timpul să ne trezim! Este timpul să cerem un sistem educațional corect, care să respecte munca profesorilor și să le ofere un salariu demn, care să reflecte valoarea reală a acestora. Este rușinos și inacceptabil ca dascălii să fie plătiți cu mult sub standardele europene, iar noi să tăcem și să privim de la margine. Educația nu este un lux! Educația este o necesitate fundamentală, iar profesorii care o fac posibilă trebuie să fie plătiți și respectați ca atare.

Dacă nu începem să facem aceste schimbări acum, nu vom mai avea niciodată șansa să avem un sistem educațional de calitate. Dacă vrem ca țara noastră să progreseze, să se dezvolte, să devină un loc mai bun, trebuie să începem prin a investe în educația noastră. Dacă nu vom pune profesorii pe primul loc, dacă nu vom înceta să-i tratăm ca pe niște cetățeni de rang secund, atunci vom condamna întreaga națiune la stagnare și regres.