Brățările dacice din aur, descoperite în România, continuă să stârnească controverse legate de autenticitatea și proveniența lor. Chiar dacă unele dintre cele mai valoroase artefacte ale patrimoniului național au fost confirmate ca fiind originale, o polemică intensă persistă în cercurile academice românești.
Recent, furtul celor trei brățări din Muzeul Drents din Olanda, alături de Coiful de la Coțofenești, a readus în atenție întrebarea: sunt acestea cu adevărat brățări dacice sau falsuri moderne?
Brățările de aur, considerate „descoperirea secolului XXI”, sunt celebre pentru spiralele din aur și pentru valoarea lor istorică imensă, fiind adesea obiectul traficului de antichități. Deși o parte dintre ele au ajuns în patrimoniul României, restul pieselor sunt încă date în urmărire internațională.
Descoperite pentru prima dată în secolul XIX, brățările au fost salvate și păstrate după o lungă perioadă de timp, iar în perioada 1999-2001, braconierii au găsit cel puțin 24 de astfel de obiecte la Sarmizegetusa Regia. Din păcate, doar 13 dintre acestea au fost recuperate de autoritățile române între 2007 și 2011, iar furtul recent al celor trei brățări din Olanda a făcut ca numărul acestora să scadă la doar 10.
Aceste brățări sunt realizate din aur de puritate ridicată și sunt considerate opere de artizanat rar întâlnite.
Experta internațională Barbara Deppert Lippitz a confirmat autenticitatea acestora, subliniind faptul că spiralelor din aur au fost realizate cu tehnici de ștanțare și batere la rece specifice epocii dacice.
Totuși, nu toți cercetătorii sunt de acord cu această evaluare. De-a lungul anilor, au existat controverse privind originea brățărilor, susținându-se că ele ar fi fost realizate de bijutieri contemporani.
Unii dintre inculpații condamnați pentru traficul de antichități au afirmat că brățările ar fi fost create de un bijutier din Deva, folosind kosoni de aur reciclați.
Aceste afirmații, însă, au fost respinse de anchetatori și de majoritatea oamenilor de știință, care au confirmat că brățările provin din perioada dacică.
Una dintre cele mai puternice voci care a contestat autenticitatea brățărilor dacice a fost arheologul Constantin Preda, care a susținut că civilizația dacică nu a folosit aurul pentru a crea obiecte de valoare, iar brățările ar fi fost, în opinia sa, falsuri moderne. Cu toate acestea, majoritatea cercetătorilor și experților în domeniu susțin că brățările sunt autentice și reprezintă o mărturie prețioasă a meșteșugului din perioada dacică.
