De la prosperitate la prăbușire: Criza care a transformat România într-o țară de săraci și șomeri
Views: 16
De-a lungul istoriei, România a traversat numeroase perioade de criză economico-socială, dar nici una nu a avut un impact atât de devastator precum Marea Criză Economică din perioada interbelică. Cuprinsă în anii 1929-1933, această criză a adus țara în pragul colapsului economic, cu efecte catastrofale asupra populației, economiei și stabilității sociale.
Originea dezastrului -Criza de pe Wall Street
Dezastrul economic global a debutat pe 24 octombrie 1929, cunoscută drept “Joia Neagră”, când bursa de pe Wall Street s-a prăbușit. Prosperitatea aparentă a anilor ’20, cunoscută sub denumirea de “The Roaring Twenties”, ascundea o realitate fragilă: speculații financiare necontrolate, credite facile și o producție industrială ce depășea cu mult cererea reală. Căderea bursei americane a trimis unde de șoc în economiile din toată lumea, inclusiv în Europa și, implicit, în România.
România Mare în fața crizei
Deși impactul direct asupra economiei românești s-a resimțit cu o întârziere de aproximativ doi ani, criza economică a lovit puternic o țară care abia și-a consolidat granițele după Marea Unire din 1918. Cu o populație majoritar rurală (în proporție de 78%), România depindea aproape exclusiv de agricultură, sector vulnerabil la fluctuațiile economiei globale.
După marea împroprietărire din anii ‘20, țăranii români dețineau loturi mici de pământ, insuficiente pentru o agricultură profitabilă. Lipsa infrastructurii moderne și a educației financiare i-a determinat pe mulți să se împreumute la bănci sau cămătari pentru a supraviețui. Criza agravată de prăbușirea prețurilor la exporturi a transformat rapid prosperitatea aparentă într-o mizerie cruntă.
De la prosperitate la faliment
În 1929, în timp ce America era zguduită de falimente bancare, România se bucura de recolte bogate. Totuși, prăbușirea prețurilor la nivel mondial a transformat aceste recolte în pierderi financiare. Prețul grâului a scăzut cu până la 70%, iar în 1932, peste 2,5 milioane de agricultori români acumulaseră datorii neachitate de aproximativ 52 de miliarde de lei.
Exporturile românești de grâu și petrol au scăzut cu 58%, iar industria ți-a redus producția cu peste 28 de miliarde de lei. Peste 500 de fabrici au intrat în faliment, iar numărul șomerilor a depășit 300.000. Criza a lovit inclusiv sistemul bancar, culminând cu falimentul băncii Marmorosch Blank, una dintre cele mai puternice instituții financiare ale vremii.
Sărăcie, șomaj și disperare
Consecințele sociale au fost devastatoare. Țăranii și muncitorii orașelor au ajuns la limita supraviețuirii, trăind în mizerie și foamete. Cămătarii profitau de disperarea oamenilor, confiscând terenuri și bunuri pentru datorii neplătite. La oraș, mahalalele erau suprapopulate de șomeri fără speranță, iar rata sinuciderilor a crescut alarmant.
Un articol publicat în revista “Realitatea Ilustrată” din 1930 descria cruda realitate a acelor vremuri: „Sunt colțuri din Cișmigiu care par animate de cadavre automate; sediul șomerilor, locul lor de întâlnire și consolare reciprocă, în așteptarea timpurilor mai bune.”
