Nimeni nu va lua poporului român CREDINȚA

Views: 108

Există un liant profund care ține acest popor într-o legătură nevăzută, dar de neclintit, în fața greutăților istoriei: credința.

Dincolo de frământările cotidiene, dincolo de zbuciumul politic sau economic, poporul român rămâne înrădăcinat în valorile sale creștine, în iubirea de Dumnezeu și în speranța că binele triumfă în cele din urmă.

România, numită adesea „Grădina Maicii Domnului”, și-a clădit istoria sub semnul Crucii. De la Sfântul Ștefan cel Mare, care și-a însemnat victoriile cu ctitorii de biserici și mănăstiri, până la martiriul Sfinților Brâncoveni, care au ales credința în fața compromisului, identitatea națională a fost mereu legată de Dumnezeu. Crucea nu a fost doar un simbol al spiritualității, ci și al luptei, al rezistenței și al speranței în momente de restriște.

Un popor cu Dumnezeu în suflet

Astăzi, într-un context dificil, într-o perioadă de incertitudine și suferință, bisericile României sunt mai pline ca niciodată. Duminică de duminică, românii se adună în casele Domnului pentru a-și pleca genunchii în fața icoanelor, pentru a se ruga și a-și pune sufletul în grija lui Dumnezeu. Este un semn că poporul nostru, deși asuprit și obosit, știe unde să caute alinare.

Românii au învățat încă din vechime că, în cele mai grele momente, puterea vine din credință. Că libertatea, demnitatea și supraviețuirea nu pot exista fără o ancoră spirituală. Rugăciunea și încrederea în Dumnezeu au fost mereu armele tainice ale acestui popor, iar istoria ne demonstrează că ele au biruit acolo unde armele de fier au eșuat.

Astăzi, când străzile României răsună de glasuri care cer dreptate, când greutățile zilnice apasă sufletele oamenilor, duminicile sunt un moment de respiro, de regăsire a liniștii și a sensului. În biserici, românii întră smeriți, cu speranța că Dumnezeu va aduce vremuri mai bune. Este un act de curaj să-ți pui sufletul în palmele Domnului, mai ales într-o lume care pare să se îndepărteze din ce în ce mai mult de sacru.

Dumnezeu a iubit și iubește acest popor

În aceste vremuri tulburi, credința rămâne farul călăuzitor pentru oamenii buni ai acestui popor. Este un liant care unește generații și regiuni, care trece dincolo de diferențe și conflicte. Este acea forță invizibilă care ne-a salvat în trecut și care ne va salva și acum. Pentru că Dumnezeu a iubit și iubește acest popor. Îneori, lacrimile noastre sunt doar preludiul unei binecuvântări.

„Într-o țara așa de frumoasă, cu un trecut așa de glorios, în mijlocul unui popor atât de deștept, cum să nu fie o adevărată religie iubirea de patrie și cum să nu-ți ridici fruntea, ca falnicii strămoși de odinioară, mândru că poți spune: Sunt român!” spunea Alexandru Vlahuță. Și a avea credință în Dumnezeu și în viitorul acestei țări este, poate, cea mai puternică formă de patriotism.

România va rămâne mereu Grădina Maicii Domnului. Iar atâta timp cât vor exista oameni care să-și plece genunchii în fața icoanelor, care să se roage pentru pace, pentru iubire și pentru unitate, nimeni nu va putea lua acestui popor credința.

Dumnezeu să binecuvânteze România și pe românii de pretutindeni!