Rezultatul guvernării partidelor pro-europene: românii se împrumută ca să pună mâncare pe masă
Privind vitrinele luminoase din malluri, reclamele zâmbitoare cu familii „fericite” și discursurile goale ale politicienilor de la guvernare, ai putea crede că România este o țară în plină dezvoltare. Însă sub această spoială de modernitate strălucitoare se ascunde o realitate cruntă: milioane de români sunt împinși spre sărăcie de politicile falimentare ale unei clase conducătoare care s-a vândut intereselor străine, sub steagul fals al „pro-europenismului”.
PSD și PNL, acești mari „tehnocrați” de mucava, au împins România în cea mai periculoasă formă de dependență: îndatorarea generalizată. Nu doar statul trăiește pe datorie — împrumutându-se masiv pentru a plăti salarii și pensii, fără să construiască nimic durabil — ci și cetățeanul de rând. Trei milioane de români trăiesc pe credit, iar peste 35% dintre aceștia s-au împrumutat nu pentru vacanțe sau electrocasnice, ci pentru mâncare. Da, români care trebuie să-și ia credit ca să pună ceva pe masă. Este acesta modelul de „progres” cu care ne-au îmbătat pro-europenii?
Această creditare pentru consum a creat o iluzie periculoasă. Se cumpără mult, dar nu pentru că avem putere reală de cumpărare, ci pentru că trăim pe datorie. Iluzia cererii a dus la scumpiri artificiale: prețuri europene pe salarii de lumea a treia. Comerțul prosperă, dar nu pentru că economia românească ar fi productivă, ci pentru că este hrănită cu bani care nu există. E o bulă care se va sparge — iar românii, nu elitele, vor plăti nota.
În loc de o economie națională solidă, avem malluri și hypermarketuri. În loc de fabrici, avem call-centere. În loc de muncă bine plătită, avem rate sufocante și dobânzi care spulberă speranțele unei vieți decente. Pro-europenismul de paradă a adus doar aparențe de modernizare, nu dezvoltare reală. A distrus industria, a favorizat capitalul străin, a golit satele și a umplut băncile cu sclavi moderni — români care trăiesc sub jugul financiar pentru supraviețuire.
Mai nou, ni se pregătesc și noi taxe, anunțate senin de liderii politici ca Kelemen Hunor, ca și cum ar fi vorba despre ceva inevitabil, natural. Programul de guvernare e „aproape gata”, ni se spune — gata să stoarcă și ultimul leu de la cei care încă mai respiră în această țară vândută.
România nu se dezvoltă. România e înstrăinată. O națiune care ar trebui să fie stăpână pe resursele și destinul ei e transformată într-un teritoriu de consum și datorii. Tinerii pleacă, bătrânii flămânzesc, iar cei rămași aici plătesc tribut unei guvernări slugarnice, care servește Bruxelles-ul, nu Bucureștiul.
Este timpul să ne trezim. Să ne întoarcem privirea spre valorile românești, spre suveranitate economică, demnitate națională și responsabilitate. Să reconstruim România cu mâinile noastre, nu cu banii altora. România nu trebuie să fie o colonie. România merită să trăiască din muncă cinstită, nu din credite. Merită conducători loiali poporului, nu fideli intereselor străine.
Ajunge cu „pro-europenismul” de fațadă. Avem nevoie de românism autentic. Altfel, riscăm să nu mai avem o țară.
