Sub Cruce și Neam: Astăzi îi cinstim pe Sfinții Petru și Pavel. Credința este rădăcina care nu moare
Astăzi, 29 iunie, ne închinăm cu evlavie în fața a două coloane de lumină ale creștinismului – Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Nu este o simplă zi din calendarul ortodox. Este o zi de chemare. Este o zi în care glasul străbun al credinței răsună mai puternic ca niciodată, amintindu-ne cine suntem, de unde venim și încotro ne îndreptăm.
Într-o lume în care valorile se surpă, în care rădăcinile se smulg una câte una, credința rămâne cetatea de granit a neamului românesc. Ea nu a fost doar un sprijin sufletesc – ci și o armă tăcută, un foc viu care a ținut vie identitatea noastră, din munți până-n sate, din mănăstiri până-n inimile celor ce-au murit pentru tricolor.
Sfinții Petru și Pavel nu au fost sfinți ai teoriei. Au fost luptători. Apostoli ai Adevărului, mărturisitori până la sânge, stâlpi ai Bisericii, dar și ai dreptei trăiri. Așa cum ei au pășit în bezna unei lumi păgâne cu lumina lui Hristos, tot așa și neamul nostru a păstrat, în cele mai grele vremuri, făclia credinței aprinsă.
Astăzi, când ei sunt cinstiți în toată România, să ne plecăm frunțile, dar să ne ridicăm inimile. Să înțelegem că nu vom rezista ca popor dacă ne vom rupe de Dumnezeu. Dacă vom transforma bisericile în muzee și tradițiile în simple „obiceiuri de patrimoniu”. România trăiește prin Cruce, prin Altar, prin rugăciune, prin mamele care se roagă pentru fii plecați, prin bătrânii care mai înalță o lumânare în fiecare duminică.
Națiunea română a fost, este și va fi creștină. Iar cine încearcă să ne smulgă credința, încearcă, de fapt, să ne distrugă. Ne vrea dezrădăcinați, amorțiți, manipulați. Dar noi nu suntem o frunză în vântul globalismului. Suntem un popor de țărani care și-au făcut cruce înainte să-și pună mâna pe plug. Un popor de ostași care au rostit „Doamne ajută” înainte de a porni la luptă. Un neam de martiri, sfinți și mucenici.
În ziua Sfinților Petru și Pavel, să ne amintim că Adevărul este Hristos, iar credința noastră este moștenirea cea mai de preț. Să nu ne rușinăm de ea. Să nu ne fie teamă să o apărăm, să o trăim, să o ducem mai departe copiilor noștri. Nu cu jumătăți de măsură. Nu cu „toleranță” prost înțeleasă. Ci cu demnitate. Cu verticalitate. Cu inimă de român.
Cei care se închină astăzi, nu fac doar un gest religios. Ei pășesc în rândul celor care încă mai cred că România nu e pierdută. Că acest pământ încă are sfinți, are mame, are preoți, are tineri cu inima aprinsă și bătrâni care nu și-au uitat rădăcina.
Sub cruce și sub tricolor, România va dăinui.
La mulți ani tuturor celor care poartă numele Sfinților Petru și Pavel. Și fie ca România să rămână mereu sub ocrotirea Lui Dumnezeu!
Sursa foto: stirileprotv.ro
