𝐃𝐢𝐧𝐜𝐨𝐥𝐨 𝐝𝐞 𝐯𝐨𝐫𝐛𝐞… 𝐧𝐮 𝐩𝐫𝐞𝐚 𝐧𝐞 𝐠𝐚̆𝐬𝐢𝐦 𝐟𝐚𝐩𝐭𝐞𝐥𝐞

Pe 1 Decembrie se sărbătorește ziua națională a României.

Nu. Nu am scris nimic. Nu am făcut nimic. Nu o mai fac de ceva timp. Pentru că, în fiecare an, aud și citesc aceleași discursuri despre idealurile românilor, despre unire, despre cum au luptat înaintașii pentru drepturi…

Totul este îngropat într-o rutină de-a dreptul obositoare și grețoasă, asezonată cu multe coroane, depuse pe ici pe colo,prin care unii, patrioți în discursuri pline de interes personal, ne dovedesc că nici nu le prea pasă de numele partidului din care fac parte, darămite de semnificații.

Să fie acolo, așa cum ne-am obișnuit să zicem.

În realitate, dincolo de vorbe, nu prea ne găsim faptele…

Eroii nu au nevoie de flori, de coroane și de discursuri rutinate anual, „umblate” puțin la formă. Au nevoie să le respectăm idealurile și să le protejăm drepturile câștigate pentru noi, prin sacrificiu.

Și cred că tocmai asta nu am înțeles, iar eu refuz să înțeleg motivele pentru care care majoritatea are nevoie de atât de mult timp să o facă.