Avem o tradiție foarte frumoasă pentru noaptea Sfântului Andrei (”Apostolul lupilor”) care s-a transmis de-a lungul timpului încă din perioada dacilor.
Tradiția populară amintește de un lup alb (căpetenia lupilor), cel care a asistat la căderea Sarmizegetusei și la însoțit pe Sf. Andrei în drumurile lui prin Dobrogea ghidându-l spre peștera unde a sălășluit.
Se spune că în această noapte granița dintre lumi este foarte subțire, Cerurile se deschid.
Lupii capătă puteri supranaturale, devin mai iuți, mai puternici, capătă grai omenesc.
Mitologia românească menționează că în această noapte strigoii ies din morminte și duc lupte în poienile pădurilor cu strigoii-vii (strigoii-oameni).
Foarte activi în această noapte sunt și moroii (spirite ale copiilor care au murit fără botez).
Ielele- spirite ale nopții, apar la răspântii și în poienile pădurilor, încingând hore;
Noaptea Sf. Andrei este o noapte a vrăjilor și a farmecelor, de aceea se spune că vrăjitoarele caută cele mai bune locuri pentru a face descântecele (la marginile pădurilor, lângă ape sau pe cele mai înalte culmi) iar ultimii solomonari încep ritualurile cu natura, controlând norii și ploaia.
Sursă: Dumitru Manolache, „Andrei, Apostolul Lupilor” (Editura Dacica, Bucureşti, 2008).
Foto: Alba24.ro
