„Avem o țară” — Cântecul credinței și al neamului românesc

Într-o lume tot mai confuză, în care valorile se răstoarnă și adevărurile se relativizează, iubirea de țară a ajuns, paradoxal, sub suspiciune. Orice gest care evocă demnitatea națională e privit cu neîncredere, orice simbol românesc e analizat prin lentila ideologiilor străine de sufletul acestui neam.
Iată de ce reacția Patriarhiei Române, în cazul interpretării piesei „Avem o țară” de către grupul Tronos Junior, nu este doar o lămurire administrativă, ci un act de apărare a firescului românesc — a dreptului de a fi, simplu și curat, român și credincios.

Comunicatul Patriarhiei Române

„În data de 30 octombrie 2025, după încheierea slujbei de Te-Deum care a avut loc în Catedrala Naţională, s-a susţinut un scurt concert de cântece patriotice cu autori diverşi. La acest eveniment, petrecut cu ocazia Zilei Clerului Militar şi în prezenţa reprezentanţilor Armatei Române, grupul Tronos Junior a interpretat o cântare care are la bază textul poeziei „Avem o ţară”, atribuită în ultimii ani, în mod total eronat, lui Radu Gyr.
Facem precizarea că textul poeziei care a stat la baza interpretării amintite nu promovează în niciun fel elemente ale vreunei doctrine politice totalitare. Prin urmare, contextul redării cântecului exclude orice interpretare tendenţioasă.
Încercarea de a asocia Biserica Ortodoxă Română cu ideologiile extremiste este una total lipsită de temei, mai ales că Patriarhia Română a exprimat, în repetate rânduri, delimitarea fermă de orice fel de mişcări care promovează ura şi violenţa, xenofobia şi rasismul, care sunt contrare învăţăturii şi credinţei creştine.
Interpretarea piesei care are la bază textul poeziei „Avem o ţară” nu poate fi asociată cu vreun cult sau omagiu adus ideologiilor totalitare, nici prin conţinut, nici prin intenţie. Patriarhia Română este conştientă de prevederile legale în vigoare şi le respectă întru totul.
De aceea, considerăm că prin interpretarea eronată a adevăratei intenţii – aceea de a utiliza un text cu un mesaj patriotic şi religios – se continuă o campanie de asociere forţată a imaginii Bisericii Ortodoxe Române cu doctrine politice străine de învăţătura de credinţă pe care aceasta o propovăduieşte.
De asemenea, reiterăm faptul că Biserica Ortodoxă Română se delimitează public de orice afiliere ideologică sau politică partinică.”

Credința și neamul – două fețe ale aceleiași ființe

Dincolo de litera comunicatului, se simte un adevăr mai adânc: Biserica și Neamul nu pot fi despărțite.
Catedrala Națională nu este doar un lăcaș de cult, ci o inimă a românității. Acolo, cântecul patriotic devine rugăciune, iar rugăciunea se împletește cu jertfa străbunilor.
Când copiii din Tronos Junior cântă „Avem o țară”, ei nu fac politică — ci mărturisire. Mărturisirea faptului că suntem dintr-un neam binecuvântat, care a plătit cu sânge libertatea, și care are datoria de a-și cinsti trecutul.

A acuza un asemenea moment de „derapaj ideologic” înseamnă a lovi nu doar în Biserică, ci în însăși fibra identitară a poporului român. Pentru că iubirea de țară, așa cum o înțelege ortodoxul român, nu e nici ură, nici mândrie deșartă, ci recunoștință. E dragostea fiului pentru casa părintească.

România – între uitare și demnitate

Trăim într-o vreme în care globalizarea vrea să șteargă tot ce e specific, iar uniformizarea ne transformă în simple cifre. Într-un astfel de context, orice gest care afirmă identitatea devine un act de curaj.
A spune astăzi „Avem o țară” este, paradoxal, un manifest. Un manifest al memoriei, al credinței, al continuității.
Nu e un slogan politic, ci o rugă fierbinte către Dumnezeu: să nu ne pierdem rădăcinile, să nu ne risipim sufletul.

Patriarhia Română, prin poziția sa, nu apără doar imaginea instituției, ci însăși demnitatea națională.
Pentru că, așa cum bine se subliniază în comunicat, a iubi țara și credința nu înseamnă a glorifica ideologii, ci a respecta darul pe care l-am primit – această țară binecuvântată, acest pământ în care crucea și tricolorul nu se exclud, ci se susțin.

Concluzie: Avem o țară — și trebuie s-o merităm

Românii au fost mereu un popor al răbdării, al suferinței și al luminii.
Iar lumina aceasta nu vine din manuale ideologice, ci din inimile celor care știu să spună, cu smerenie și curaj: „Avem o țară”.
Avem o țară pentru că am păstrat credința, pentru că am știut să iertăm, dar și să nu uităm. Avem o țară pentru că, dincolo de vremuri și de vorbe, încă mai bat clopotele în satele românești, încă mai ard candele în biserici, încă mai cântă copiii despre România.

Așadar, să nu ne rușinăm de dragostea de țară, ci să o purtăm ca pe o cruce și ca pe o cinste.
Căci, în cuvintele cântecului, avem o țară — și e datoria fiecăruia dintre noi s-o păstrăm vie, demnă și curată.