Dan Negru: Duceți-vă pe stadioane! Acolo încă se mai strigă adevărul!

Există popoare care își transformă suferințele în repere morale. Există națiuni care își cinstesc eroii, își plâng victimele și nu lasă nicio pagină din istoria lor să fie ruptă. Și mai există România — țara care uită. Țara care trece peste tragedii cu aceeași nepăsare cu care trece peste gropile din asfalt. Țara care și-a îngropat nu doar morții, ci și memoria.

Într-o lume în care identitatea se pierde în tot acest consumerism, câțiva suporteri au reușit să facă ceea ce școala, televiziunile și politicienii n-au mai fost în stare de mult: să țină vie flacăra memoriei. Acolo, pe un stadion, între scandări și steaguri, a apărut un banner care ne-a adus aminte că, pe 30 octombrie 1971, la Certej, un dig s-a rupt și un sat întreg a fost înghițit de nămol. 89 de oameni au murit, mulți dintre ei copii. România oficială a pus totul pe seama „ceasului rău”. Nimeni nu a fost vinovat.

Aceasta este poate cea mai cumplită formă de nedreptate: să mori de două ori, o dată sub moloz și a doua oară sub uitare.

Când Dan Negru spune că moartea nu vine cu timpul, ci cu uitarea, el nu face literatură. Face istorie vie. O istorie pe care noi, din comoditate sau lașitate, am îngropat-o. Într-o țară normală, 30 octombrie ar fi o zi de doliu național. La noi, e doar o zi oarecare, pierdută între reduceri de Black Friday și meciuri de campionat.

Dar există locuri unde încă se mai strigă adevărul: stadioanele. Poate pentru că acolo oamenii nu se tem. Poate pentru că acolo nu există ipocrizie. Când tribunele aprind lumânări, România devine pentru o clipă ceea ce ar trebui să fie mereu — o comunitate care simte și nu uită.

Naționalismul adevărat nu înseamnă lozinci sau ură, ci dragostea pentru pământul tău, pentru oamenii tăi, pentru durerile lor. Țara aceasta are nevoie de memorie mai mult decât de orice altceva. Fără ea, nu vom fi niciodată o națiune, ci doar o populație care trăiește între două știri.

Poate că e timpul să învățăm de la galeriile de fotbal ce înseamnă să fii român. Să nu uiți. Să nu taci. Să nu lași praful să se aștearnă peste lacrimile altora.

Postarea lui Dan Negru:

„E adevărat că moartea nu vine odată cu timpul, ci cu uitarea!
Galeriile de fotbal spun adevăruri pe care noi le uităm sau le ascundem. Am fost pe Giulești aseară și am văzut bannerul din fotografie. Noi am uitat ziua asta, iar copiii noștri nici n-au auzit de 30 octombrie 1971.
La Hunedoara, în ziua aceea, s-a rupt un dig, și un munte de nămol s-a prăvălit peste un sat, ucigând pe loc 89 de oameni. Oamenii din zonă au fost chemați să identifice cadavrele, și printre morți erau mulți copii, ale căror trupuri, dezbrăcate, erau înșiruite pe jos. A fost una dintre cele mai mari tragedii din istoria mineritului românesc. Copiii de atunci ar fi avut astăzi vârsta mea.
Vinovatul pentru tragedia de la Certej a fost „ceasul rău”. Nimeni altcineva… În aceeași dată, 30 octombrie, ca o coincidență a destinului, peste ani, venea Colectiv!
89 de lumânări s-au aprins ieri pe un stadion de fotbal, spulberând uitarea noastră. Duceți-vă pe stadioane❗️Acolo încă se mai strigă adevărul❗️
Adevărul ăla care doare, dar vindecă❗️”