Proclamația de la Islaz: actul nașterii României moderne și democratice – De ce nu o sărbătorim?

Revoluția de la 1848 nu ar fi fost posibilă fără existența unei generații de intelectuali și oameni de acțiune dedicați progresului național. Acești tineri, formați în universitățile occidentale și inspirați de ideile liberale și naționale, au înțeles necesitatea de a moderniza societatea românească și de a o alinia la standardele europene.

Figuri precum Nicolae Bălcescu, Ion Heliade Rădulescu, Mihail Kogălniceanu și C.A. Rosetti au jucat un rol crucial în mobilizarea maselor, în elaborarea programelor politice și în promovarea idealurilor revoluționare. Acești intelectuali nu au fost doar teoreticieni, ci și oameni de acțiune, dispuși să-și sacrifice confortul personal și chiar viața pentru a lupta pentru idealurile lor.

În paralel cu evenimentele din Țara Românească, românii din Transilvania se luptau pentru recunoașterea drepturilor lor sociale și politice, fiind supuși opresiunii din partea autorităților maghiare, care doreau unirea Transilvaniei cu Ungaria. Avram Iancu a devenit simbolul rezistenței naționale, conducând milițiile românești în lupta împotriva trupelor revoluționare maghiare, în alianță cu armata austriacă. Revoluția română din Transilvania a fost unică în Europa, fiind singura care nu a putut fi înfrântă prin forță armată, reprezentând un pas crucial în afirmarea identității naționale și pregătind terenul pentru Marea Unire din 1918.

Proclamația de la Islaz, semnată pe 11 iunie 1848, a reprezentat un program politic modernizator pentru Țara Românească. Documentul promitea o serie de reforme fundamentale, inclusiv libertatea individuală, egalitatea în fața legii, desființarea privilegiilor boierești, libertatea comerțului și a presei, o administrație transparentă și responsabilă și unirea Principatelor Române. Aceste reforme, inspirate din ideile revoluției franceze și din modelul constituțional occidental, ar fi transformat radical societatea românească și ar fi pus bazele unui stat modern, bazat pe principii democratice. Cu toate acestea, aceste promisiuni nu au putut fi puse în aplicare pe deplin din cauza intervenției străine și a înăbușirii revoluției.

Anul 1848 a lăsat o amprentă profundă asupra istoriei naționale, dând naștere unor simboluri și eroi venerați. Tricolorul a fost adoptat ca steag național pe 14 iunie 1848, devenind un simbol al unității și identității românești. Totodată, data de 13 septembrie a fost proclamată Ziua Pompierilor din România, comemorând bătălia din Dealul Spirii, când Compania de Pompieri condusă de căpitanul Pavel Zăgănescu s-a jertfit pentru idealurile naționale. Nicolae Bălcescu, Gheorghe Magheru și Avram Iancu rămân figuri emblematice ale acestei perioade, eroi care s-au dedicat idealurilor de libertate, unitate și democrație.

Dincolo de actul politic simbolic reprezentat de Proclamație, este esențial să ne amintim de acțiunile concrete întreprinse de revoluționari în timpul scurt pe care l-au avut la dispoziție. Ei au înființat o guvernare provizorie, au organizat alegeri, au inițiat reforme administrative și economice și au încercat să mobilizeze sprijinul popular pentru cauza lor. De asemenea, au înființat ziare și reviste pentru a promova idealurile revoluționare și pentru a educa populația. Acești pași concreți, deși întrerupți brutal, au demonstrat capacitatea românilor de a se autoguverna și de a construi o societate mai dreaptă și mai prosperă.

Revoluția de la 1848, deși înăbușită în sânge, a lăsat o moștenire durabilă asupra istoriei românești. Idealurile de libertate, unitate și progres social au continuat să inspire generațiile următoare și au contribuit la realizarea Marii Uniri din 1918.

De asemenea, simbolurile create în timpul Revoluției, precum tricolorul și ziua Pompierilor, au devenit parte integrantă a identității naționale. Din păcate, ziua de 11 iunie, data semnării Proclamației de la Islaz, trece adesea neobservată, un paradox greu de înțeles. Comemorarea acestei zile ar reprezenta o recunoaștere a importanței fundamentale a Revoluției de la 1848 în istoria României și ar oferi o oportunitate de a reflecta asupra valorilor și idealurilor care au stat la baza construcției statului modern.

Este timpul să acordăm Revoluției de la 1848 locul cuvenit în panteonul istoriei naționale și să ne cinstim memoria eroilor care au luptat pentru idealurile noastre. Declararea zilei de 11 iunie ca Zi a Revoluției Române de la 1848 ar reprezenta un act de reparație morală și istorică, oferind autorităților și organizațiilor neguvernamentale posibilitatea de a organiza manifestări și acțiuni publice dedicate acestui eveniment fundamental. Prin comemorarea Revoluției de la 1848, ne-am aminti de sacrificiile trecutului și ne-am reafirma angajamentul față de valorile de libertate, democrație și unitate națională. Acest eveniment poate inspira și educa generațiile viitoare să construiască o Românie mai bună și mai prosperă, un stat cu adevărat democratic și european.

Importanța anului 1848 nu se rezumă doar la comemorarea evenimentelor și a figurilor emblematice. Adevarata provocare este asumarea valorilor și idealurilor care au animat Revoluția și transpunerea lor în realitatea contemporană. Libertatea, egalitatea, dreptatea socială, unitatea națională, respectul pentru diversitate și promovarea educației sunt valori care rămân relevante și astăzi și care ar trebui să ne ghideze acțiunile ca indivizi și ca societate. Prin reflectarea critică asupra trecutului și prin asumarea valorilor fundamentale, putem construi un viitor mai bun pentru România, un viitor în care idealurile de la 1848 să devină realitate.

Revoluția de la 1848 nu este doar o poveste despre trecut, ci și o pildă pentru timpurile noastre. Într-o lume marcată de conflicte, inegalități și amenințări la adresa democrației, este esențial să ne amintim de idealurile care au animat revoluționarii pașoptiști și să ne inspirăm din curajul și determinarea lor de a lupta pentru o lume mai bună. Astăzi, mai mult ca oricând, avem nevoie de lideri vizionari, de cetățeni activi și de o societate unită în jurul unor valori comune, pentru a face față provocărilor prezentului și pentru a construi un viitor mai prosper și mai democratic pentru România.

În memoria eroilor, să ne amintim de idealurile pentru care s-au jertfit!

În aceste vremuri tulburi și incerte, mai mult ca oricând răsună vorbele profetice ale istoricului Neagu Djuvara: “Să nu uităm niciodată că bazele statului român modern au fost puse în 1848. Să onorăm memoria eroilor care au luptat pentru idealurile noastre naționale și să ne inspirăm din curajul și determinarea lor.” Acest îndemn, mai mult decât o simplă reverență față de trecut, reprezintă un ghid moral și o busolă politică pentru prezent și viitor. În contextul actual, marcat de relativizarea valorilor, de ascensiunea populismului și de tentația de a sacrifica idealurile pe altarul intereselor meschine, este esențial să ne reamintim de spiritul revoluționarilor pașoptiști și să ne inspirăm din curajul și determinarea lor de a lupta pentru o Românie mai bună. Eroii de la 1848 ne îndeamnă să ne asumăm responsabilitatea pentru viitorul țării, să ne implicăm activ în viața civică, să apărăm valorile democratice și să construim o societate mai dreaptă, mai prosperă și mai unită. Doar astfel vom putea onora cu adevărat memoria celor care s-au jertfit pentru idealurile noastre naționale și vom asigura un viitor luminos pentru generațiile viitoare.

În încheiere, propun ca ziua de 11 iunie să fie declarată Ziua Revoluției Române de la 1848, oferind astfel autorităților și organizațiilor neguvernamentale posibilitatea de a organiza manifestări și acțiuni publice dedicate acestui eveniment istoric fundamental. Este timpul să ne onorăm trecutul și să ne construim viitorul pe baza valorilor de libertate, democrație și unitate națională.

Ciprian Demeter