Susținere cu onorariu: Artiștii lui Nicușor, vedete în festivalurile primăriilor

În România ultimilor ani, asistăm la o metamorfoză interesantă: Este si cazul unor figuri sonore din spațiul cultural, care, după ce l-au susținut intens pe Nicușor Dan în campaniile electorale, au ajuns, deloc întâmplător, beneficiarii unor contracte bine remunerate din bugetele locale.

Acești „artiști civici”, autodeclarați purtători ai moralității și apărători ai banului public, se regăsesc acum pe afișele festivalurilor finanțate de primării și în programul concertelor plătite din taxele oamenilor. Când alții beneficiau de astfel de tratamente preferențiale, le numeau „pile” și „rețele clientelare”. Astăzi, însă, nu mai protestează. Pentru că, între timp, s-au așezat confortabil în sistemul pe care odinioară îl contestau.

Ceea ce vedem este o formă mascată de recompensare politică. Fidelitatea exprimată în campanie se transformă, după alegeri, în onorarii grase și acces la resurse publice. Această practică nu doar că subminează încrederea în actul artistic, dar compromite însuși principiul echității în alocarea fondurilor culturale.

Sub administrația Nicușor Dan, se promitea transparență, eliminarea privilegiilor și o luptă onestă pentru binele comun. În realitate, s-a perpetuat aceeași logică a favorizării „familiei politice” – doar că acum decorul e mai rafinat, iar justificarea e ambalată în termeni culturali.

Însă cultura nu este și nu ar trebui să fie un instrument electoral. Arta adevărată nu se face la comandă și nu se cumpără cu bani de la primărie în schimbul unui discurs de susținere. Iar artiștii care acceptă să joace acest rol de decor pentru administrația „lor” nu mai pot pretinde neutralitate morală.

Românii nu plătesc taxe pentru a finanța propaganda travestită în spectacol. Merită să vadă o scenă culturală vie, independentă, nepărtinitoare. Iar administrațiile locale au datoria să sprijine cultura în funcție de valoare și merit, nu de apartenența la o rețea de susținători.

Când moralitatea devine selectivă, iar banul public se împarte după criterii de loialitate, nu mai vorbim de schimbare – ci de continuitatea unui sistem vopsit în culori noi.