Cel mai mare jaf din istoria României. Povestea loviturii în care hoții au fugit cu un milion de dolari și 300 de cocoșei de aur (Istorie)

Views: 8

După Al Doilea Război Mondial, România se afla într-o perioadă de instabilitate politică și economică. La finalul războiului, amnistia decretată de regele Mihai I a dus la eliberarea multor infractori care fuseseră încarcerați pentru fapte mai puțin grave.

Această măsură a favorizat un val de criminalitate, iar în rândurile autorităților, mai ales în poliție, s-au infiltrat foști infractori care au folosit noile puteri în scopuri personale. Astfel, România a ajuns să fie zguduită de bande temute și jafuri fără precedent.

Banda „Zorro” și teroarea de la Brașov

În 1945, Brașovul a fost sub amenințarea benzii „Zorro”, alcătuită din 17 tineri care au instaurat frica printre localnici. Sub pretextul că acționează în numele autorităților, aceștia au comis numeroase jafuri și tâlhării, folosindu-se de arme și uniforme militare. În această atmosferă de haos, orașul era pe cale să devină teatrul unui jaf bancar de proporții, care avea să rămână în istorie.

Într-un context de corupție și sub influența politică a regimului comunist, ministrul de Interne, Teohari Georgescu, a avut ideea de a coopta doi dintre cei mai temuti infractori, Constantin Cairo și Florică Voinescu, în rândurile Poliției. Astfel, fostele „vagabonzi” ajungeau să dețină funcții importante în sistemul de ordine publică, ceea ce a deschis calea pentru noi jafuri, inclusiv cel care a vizat Banca Națională din Brașov.

Jaful de la Banca Națională din Brașov

Banda condusă de fostele personaje din lumea infracțională, împreună cu un expert în spargeri de seifuri, Florică Florescu, a pus la cale lovitura. Într-o acțiune coordonată, hoții au spart Banca Națională din Brașov, folosind dinamită și echipamente specializate pentru a pătrunde în seifurile pline de bani. Pradă a fost colosală: un milion de dolari și 300 de cocoșei de aur. Această lovitură a rămas în istorie ca fiind cea mai mare din perioada respectivă.

În ciuda precauțiilor luate de bandiți, ghinionul a venit din partea unui trădător din interiorul grupului. Tânărul Istrate, nemulțumit de distribuirea prăzii, a alertat poliția și le-a dat informații despre următorul jaf. Într-o acțiune fulger, Brigada „Fulger”, condusă de comisarul Eugen Alimănescu, i-a prins pe cei doi infractori într-un flagrant.

Moartea și mitizarea comisarului Alimănescu

Captura celor doi a fost urmată de o serie de evenimente violente. Potrivit martorilor, în timpul arestării, cei doi infractori ar fi murit în schimburi de focuri cu polițiștii, iar Alimănescu a devenit o figură legendară în presa vremii. Comisarul a fost comparat cu celebrul Eliot Ness din America, fiind un simbol al luptei împotriva criminalității. El a fost poreclit „Comisarul de fier”, „Justițiarul”, dar și „Terminatorul” datorită stilului său sever și implacabil.

Deși Alimănescu a fost un simbol al ordinii și justiției, sfârșitul său a fost la fel de dramatic ca și cariera sa. După ce a fost implicat în numeroase operațiuni de represiune a partizanilor anticomuniști și a deținuților politici, a căzut în dizgrația regimului. A fost găsit mort, aruncat dintr-un tren, un destin care a făcut ca numele său să fie uitat treptat, dar și să devină un personaj legendar în cultura română, inspirând filme și povești.

Jaful de la Banca Națională din Brașov reprezintă nu doar cel mai mare furt bancar din istoria României, dar și un simbol al unui sistem corupt și al haosului postbelic. Povestea acestor infractori și a celor care au încercat să-i prindă rămâne o lecție despre lăcomie, putere și justiție, cu eroi și anti-eroi care încă fascinează imaginația românilor.