16.06.1462: Atacul de noapte al lui Vlad Țepeș- strategie, curaj și teroare

Atacul de noapte din iunie 1462, desfășurat de Vlad Țepeș împotriva armatei otomane conduse de sultanul Mehmed al II-lea, este considerat una dintre cele mai îndrăznețe acțiuni de gherilă din istoria militară europeană. Acest eveniment a fost un exemplu de strategie asimetrică, psihologică și tactică militară medievală de excepție.

Contextul istoric

În anul 1462, Vlad Țepeș, voievodul Țării Românești, refuză să mai plătească tribut Porții Otomane și inițiază o serie de raiduri în sudul Dunării, devastând satele otomane și executând mii de oameni, majoritatea musulmani. Aceste acțiuni l-au provocat pe sultanul Mehmed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, care a decis să pornească o campanie militară împotriva lui Vlad cu o armată uriașă, estimată la peste 90.000 de oameni.

Desfășurarea atacului de noapte

În noaptea de 16 spre 17 iunie 1462, Vlad Țepeș a pus în aplicare un plan riscant dar ingenios: un atac nocturn surpriză asupra taberei otomane, care se afla în apropiere de Târgoviște.

Obiectivul: ucigerea sultanului Mehmed al II-lea și demoralizarea armatei otomane.

Tactica:

• Vlad și oamenii săi s-au deghizat în soldați otomani, folosind steaguri și semnale turcești.
• Au intrat în tabără pe la miezul nopții și au început un atac fulgerător, folosind săgeți, sulițe și focuri.
• În confuzia creată, au ucis mii de soldați otomani și au provocat panică generală.
• Țepeș a ajuns aproape de cortul sultanului, dar din greșeală l-a atacat pe marele vizir Isaak Pașa, pe care l-a rănit, iar Mehmed a reușit să fugă.

Impactul psihologic

Dimineața, otomanii au fost șocați să vadă nu doar distrugerile produse de atac, ci și un peisaj înfricoșător: păduri întregi de țăruși, pe care Vlad îi înfipsese cu mii de prizonieri otomani trași în țeapă. Această teroare vizuală a fost menită să slăbească moralul inamicului – iar efectul a fost devastator. Sultanul ar fi spus, potrivit unor surse bizantine:

„Nu se poate lupta cu un astfel de om…”

Mărturii istorice

Evenimentul a fost relatat de cronici otomane, bizantine și occidentale. Ambasadorul venețian la curtea lui Mehmed a scris că sultanul a fost profund afectat de scena execuțiilor în masă, considerând-o „o operă de groază și artă strategică”.

Consecințele

• Sultanul Mehmed s-a retras, considerând că lupta cu Vlad este costisitoare și nesigură.
• Vlad a rămas temporar în controlul Țării Românești, dar în scurt timp a fost trădat de boierii munteni și înlocuit cu fratele său Radu cel Frumos, favoritul turcilor.
• Atacul de noapte a intrat în legendă și a contribuit semnificativ la faima (și frica) legată de personalitatea lui Vlad Țepeș.

Astăzi, atacul de noapte este văzut ca un exemplu de război psihologic și strategie de gherilă aplicate cu succes împotriva unei forțe superioare numeric. Este adesea menționat în lucrări de istorie militară ca un model de îndrăzneală tactică și leadership în condiții extreme.

(sursa foto: historia.ro)