Zodia prostiei fară bătrânețe și fară de moarte
De ce nu se revoltă lumea când se vinde prostie? Nu pot să concep să cumperi prostie la prețuri uriașe, după 𝟑𝟕 𝐬̦𝐢 𝐜𝐞𝐯𝐚 𝐝𝐞 𝐚𝐧𝐢 de democrație schiloadă!𝟑𝟕 𝐝𝐞 𝐚𝐧𝐢 în care au venit unii și ți-au spus, repetitiv, că mafia roșie… că mafia galbenă… iar tu, atunci când le-ai schimbat așa cum au zis, te-ai trezit cu toată „cosa nostra” peste tine!𝟑𝟕 𝐝𝐞 𝐚𝐧𝐢 în care auzi aceleași cuvinte, dar mesajele pe care le poartă nu au fost transpuse în fapte nici de-o literă!Nu știu ce specie de oameni a ajuns să ne conducă, dar să-mi vorbești despre UE și America în timp ce mă întorci în comunismul crâncen al cărui lider l-ai „mierlit” în 1989, înseamnă să îmi vinzi prostie la prețuri abisale.
𝐏𝐫𝐨𝐬𝐭𝐢𝐚 𝐚𝐫 𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢 𝐬𝐚̆ 𝐟𝐢𝐞 𝐠𝐫𝐚𝐭𝐮𝐢𝐭𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐬𝐚̆ 𝐬𝐞 𝐯𝐞𝐬̦𝐭𝐞𝐣𝐞𝐚𝐬̦𝐜𝐚̆ 𝐩𝐞 𝐭𝐚𝐫𝐚𝐛𝐞, 𝐧𝐢𝐜𝐢𝐝𝐞𝐜𝐮𝐦 𝐬𝐚̆ 𝐟𝐢𝐞 𝐜𝐮𝐦𝐩𝐚̆𝐫𝐚𝐭𝐚̆ 𝐜𝐚 𝐨 𝐭𝐫𝐮𝐟𝐚𝐧𝐝𝐚 𝐝𝐞 𝐬𝐞𝐳𝐨𝐧.
Știu că mulți se vor supăra, dar vânzoleala aia din 1989 – ticluită de niște aspiranți la arte cinematografice cu aere de Tarantino, sete mare de sânge nevinovat, dar lipsă talent scenografic – pare că nu a avut drept scop decât înnoirea garderobei prostirii.
La noi a fost mereu ceva cu „specific”, diferit de restul. Până și trecerile liniștite ale lumii de la un regim la altul au avut, la noi, puternice accente de barbarism. 𝐒̦𝐢 𝐚𝐬𝐭𝐚 𝐢̂𝐧𝐭𝐫-𝐨 𝐭̦𝐚𝐫𝐚̆ 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐬̦𝐢-𝐚 𝐠𝐚̆𝐮𝐫𝐢𝐭 𝐬𝐭𝐞𝐫𝐧𝐮𝐥 𝐜𝐮 𝐩𝐮𝐦𝐧𝐮𝐥 𝐜𝐫𝐞𝐬̦𝐭𝐢𝐧𝐚̆𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢𝐢.
Dacă mulți cred că sclavia a fost abolită în trecut, se înșeală amarnic. Nicidecum! A fost „rebrănduită”, fiind parfumată cu multe prețiozități în denumire. Așa că baba cloanța, aia de speria și întunericul, a devenit o bătrânică sexy, machiată cu gust și capabilă să cucerească din nou întreaga lume. Acum te dă pe spate numai din expresii de genul „fată-n casă”, menite doar să-ți atenueze stresul post-traumatic al realității.
În România, lucrurile sunt simple. Avem casta „unora” la volanul țării. 𝐋𝐞𝐠𝐞𝐚 𝐬𝐩𝐮𝐧𝐞 𝐜𝐚̆ 𝐚̆𝐬̦𝐭𝐢𝐚 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐫𝐞𝐩𝐫𝐞𝐳𝐞𝐧𝐭𝐚𝐧𝐭̦𝐢𝐢 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐞𝐬𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐧𝐨𝐚𝐬𝐭𝐫𝐞. 𝐈̂𝐧 𝐫𝐞𝐚𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞, 𝐝𝐮𝐩𝐚̆ 𝐜𝐞 𝐬𝐞 𝐯𝐚̆𝐝 𝐚𝐜𝐨𝐥𝐨, 𝐬𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐢𝐝𝐞𝐫𝐚̆ 𝐬𝐭𝐚̆𝐩𝐚̂𝐧𝐢 𝐝𝐞 𝐬𝐜𝐥𝐚𝐯𝐢. Dintr-o dată, creierul „lor” a căpătat mai multe circumvoluții și instalația li s-a îmbogățit cu câtiva litri buni de sânge. Așa afli că au făcut totul singuri și că fără ei lumea ar fi sucombat; că ei există încă din precambrian dar istoria, ca o ignorantă ce e, nu i-a descoperit și nu i-a menționat vreodată! Așadar, astfel de aroganțe trebuie compensate cu un rigor mortis pe volanul țării, lucru care se și întâmplă, de altfel, grație susținerii constante a unora pentru care democrația nu înseamnă mai mult decât un trend.
Citesc diverse texte și mă crucesc! Cum poți să încurajezi sclavia în halul ăsta??? 𝐌𝐚̆ 𝐢̂𝐧𝐭𝐫𝐞𝐛 𝐝𝐚𝐜𝐚̆ 𝐚𝐮𝐭𝐨𝐫𝐢𝐢 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐩𝐥𝐚̆𝐭𝐢𝐭̦𝐢 𝐬𝐚̆ 𝐟𝐚𝐜𝐚̆ 𝐚𝐬𝐭𝐚 𝐬𝐚𝐮 𝐦𝐢𝐧𝐭𝐞𝐚 𝐥𝐨𝐫 𝐞 𝐮𝐧 𝐬𝐚𝐜𝐫𝐮 𝐩𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐠𝐚̂𝐧𝐝𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐧𝐮 𝐥-𝐚 𝐩𝐚̂𝐧𝐠𝐚̆𝐫𝐢𝐭 𝐯𝐫𝐞𝐨𝐝𝐚𝐭𝐚̆ 𝐜𝐮 𝐩𝐚𝐬𝐮-𝐢 𝐩𝐫𝐨𝐟𝐚𝐧. Se bucură teribil de sadismul castei, consideră umilirea „reformă” și au un fetish nebun în a-și urî semenii. Ar putea înființa un cult chiar, „cultul urii, cea de toate zilele”.
Numai că gândirea asta a lor este atât de toxică, încât nu mai văd nimic dincolo de propria bulă. E o obsesie cu UE-ul ăsta care „ne impune” să ne sinucidem ca națiune cu girul unor mizerabili care ne-au vândut la bucată, chiar și de mai multe ori la aceiași cumpărători.
𝐀𝐦 𝐚𝐣𝐮𝐧𝐬, 𝐜𝐚 𝐧𝐚𝐭̦𝐢𝐮𝐧𝐞, 𝐮𝐧 𝐢𝐦𝐞𝐧𝐬 𝐬𝐢𝐧𝐝𝐫𝐨𝐦 𝐒𝐭𝐨𝐜𝐤𝐡𝐨𝐥𝐦. 𝐀𝐬𝐭𝐚 𝐚𝐦 𝐝𝐞𝐯𝐞𝐧𝐢𝐭, 𝐞𝐬𝐞𝐧𝐭̦𝐚 𝐬𝐢𝐧𝐝𝐫𝐨𝐦𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐒𝐭𝐨𝐜𝐤𝐡𝐨𝐥𝐦!
Avem „planul green”, o prostie pe care natura o sfidează lejer cu cel puțin un vulcan activ de tipul Etna. La asta plusează niște imbecili cu viruși și războaie, în special cel din Ucraina — un război idiot, al traficului de orice și al spălării de bani, în care Putin este doar un actor.
𝐀𝐯𝐞𝐦 𝐬̦𝐢 𝐬𝐥𝐨𝐠𝐚𝐧𝐮𝐫𝐢 𝐫𝐞𝐜𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐨𝐛𝐬𝐞𝐬𝐢𝐯 𝐝𝐞 𝐧𝐢𝐬̦𝐭𝐞 „𝐬𝐜𝐥𝐢𝐩𝐢𝐭𝐨𝐫𝐢”, 𝐝𝐞 𝐩𝐚𝐫𝐜𝐚̆ 𝐫𝐞𝐭𝐚𝐫𝐝𝐮𝐥 𝐦𝐢𝐧𝐭𝐚𝐥 𝐚𝐫 𝐟𝐢 𝐞𝐜𝐳𝐞𝐦𝐚 𝐝𝐞𝐟𝐢𝐧𝐢𝐭𝐨𝐫𝐢𝐞 𝐚 𝐬𝐞𝐜𝐨𝐥𝐮𝐥𝐮𝐢, 𝐢𝐚𝐫 𝐜𝐚 𝐬𝐚̆ 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐞𝐳𝐢 𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐧𝐞𝐚𝐩𝐚̆𝐫𝐚𝐭 𝐬𝐚̆ 𝐨 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐫𝐚𝐜𝐭𝐞𝐳𝐢 𝐬̦𝐢 𝐭𝐮.
Avem o țară praf, intrată cu sacrificii într-o uniune a corupției, o țară care se sinucide pentru binele altor țări din afara uniunii, cărora le donează miliarde smulse rapace de la propriul popor.
Avem țăcăniți care, sistematic, ne scot ochii cu respectarea legii în fel de fel de discursuri moraliste, dar care o transformă ad-hoc în „luptă antisistem” atunci când trebuie aplicată și la ei în bătătură.
Avem ipocriți care ne spun că mai bine ne stingem ca nație decât să încălcăm „prețiosul PNRR”, 𝐬𝐭𝐚𝐛𝐢𝐥𝐢𝐭 𝐭𝐨𝐭 𝐝𝐞 𝐞𝐢 𝐬𝐮𝐛 𝐢𝐥𝐮𝐳𝐢𝐚 𝐮𝐧𝐞𝐢 𝐧𝐞𝐠𝐨𝐜𝐢𝐞𝐫𝐢 𝐩𝐮𝐛𝐥𝐢𝐜𝐞 𝐚𝐯𝐚𝐧𝐭𝐚𝐣𝐨𝐚𝐬𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐚𝐬𝐜𝐮𝐧𝐝𝐞 𝐫𝐞𝐚𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐚𝐯𝐚𝐧𝐭𝐚𝐣𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐞𝐱𝐜𝐥𝐮𝐬𝐢𝐯 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐩𝐫𝐨𝐩𝐫𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐛𝐮𝐳𝐮𝐧𝐚𝐫𝐞.
Suntem în coada UE când e vorba de pensii și salarii, dar instinctul criminal de a suprima capra vecinului împiedică mintea majorității să aspire către o reală echitate financiară a uniunii. Am ajuns la 𝐬𝐮𝐩𝐫𝐢𝐦𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐚𝐝𝐞𝐯𝐚̆𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐬̦𝐢 𝐝𝐞𝐥𝐢𝐜𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐨𝐩𝐢𝐧𝐢𝐞, la restrângerea surselor de informare și asigurarea monopolului în domeniu, la „economii” de tristă amintire – curent cu porția și apă cu rația – 𝐬̦𝐢 𝐜𝐡𝐢𝐚𝐫 𝐥𝐚 𝐢𝐧𝐜𝐡𝐢𝐳𝐢𝐭̦𝐢𝐚 𝐟𝐥𝐚𝐭𝐮𝐥𝐞𝐧𝐭̦𝐞𝐢, deși asta-i fiziologia jenantă dar utilă dăruită de creator.
Avem nostalgia comunistă a turnătorului la SECU, manifestată patologic în relația cu UE de unii care, din lipsă de busolă, au confundat ombilicul cu altă zonă anatomică predominant umbroasă.
Așadar, 𝐢𝐚𝐭𝐚̆-𝐧𝐞 𝐫𝐞𝐢̂𝐧𝐭𝐨𝐫𝐬̦𝐢 𝐢̂𝐧 𝐝𝐢𝐜𝐭𝐚𝐭𝐮𝐫𝐚̆, 𝐩𝐞 𝐝𝐫𝐮𝐦𝐮𝐥 𝐞𝐥𝐞𝐠𝐚𝐧𝐭 𝐚𝐥 𝐝𝐢𝐬𝐜𝐮𝐫𝐬𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐝𝐞𝐦𝐨𝐜𝐫𝐚𝐭̦𝐢𝐚 𝐩𝐮𝐫𝐚̆ care transformă prostia într-o zodie norocoasă, marketată drept deziderat universal.
O zodie care a început cândva în istoria noastră dar, spre ghinionul nostru, pare a nu avea sfârșit.
