Primarul importat Dominic Fritz pune presiune, în mod ilegal, pe judecătorii Curții Constituționale

Declarațiile lui Dominic Fritz, prin care le-a cerut judecătorilor Curții Constituționale să fie „recunoscători” celor care i-au numit, nu sunt doar o simplă gafă politică. Ele reprezintă o radiografie crudă a felului în care o parte a clasei politice – și în special acest primar importat, tolerat pe pământ românesc – privește instituțiile fundamentale ale statului.

Să ceri supunere și servilism din partea Curții Constituționale înseamnă să calci în picioare însăși ideea de independență a Justiției. Înseamnă să spui răspicat că România nu este condusă prin lege, ci prin obediență față de partide și față de președinți vremelnici. Fritz a spus-o pe față: pentru el, CCR nu e gardianul Constituției, ci o anexă a puterii politice. O anexă care trebuie să mulțumească și să execute ordine.

Și totuși, cât tupeu să ai ca străin venit în România să le spui magistraților țării că trebuie să fie recunoscători? Câtă lipsă de respect față de suveranitatea acestui stat? Fritz nu vorbește ca un român care simte în sânge lupta pentru libertatea instituțiilor, ci ca un funcționar colonial, convins că independența nu e un drept, ci o favoare pe care puterea o acordă și o poate retrage după bunul plac.

Citeste si: Guvernul Bolojan execută ordinele Bruxelles-ului, ignorând interesul național

Ziua de miercuri – testul de existență al CCR

Miercuri, Curtea Constituțională are în față un test decisiv. Pe masă sunt atât sesizarea Înaltei Curți privind pensiile magistraților, cât și nu mai puțin de 8 sesizări împotriva pachetelor de austeritate împinse de guvernul Bolojan.

Indiferent de subtilitățile juridice, miza este simplă: vor avea curajul judecătorii să apere legea fundamentală, sau vor intra în logica slugărniciei trasată de Fritz și de protectorii săi politici?

Dacă vor respinge sesizările doar pentru a mulțumi partidele, atunci CCR nu mai există ca instituție a statului român. Va fi doar un birou notarial al clasei politice. Dacă, dimpotrivă, vor da dovadă de coloană vertebrală și vor arăta că România încă are instituții independente, atunci ziua de miercuri va marca renașterea unei speranțe.

România – stat sau colonie?

Problema reală este însă mult mai gravă. Atitudinea lui Fritz scoate la iveală o întrebare pe care puțini au curajul să o pună deschis: mai suntem noi un stat suveran sau am devenit o colonie unde instituțiile trebuie să fie „recunoscătoare” politicienilor aduși din afară și impuși poporului român?

Când un străin se simte suficient de confortabil încât să dicteze Curții Constituționale a României cum să gândească și cui să mulțumească, atunci e limpede că țara noastră e tratată ca o periferie fără demnitate. Nu este un accident, este rezultatul anilor în care am acceptat să ne fie subordonată Constituția, economia, chiar și identitatea națională.

Citeste si: Se închid minele românești, se cumpără cărbune din afară. Asta e direcția proeuropeană?

Concluzie: România nu are nevoie de lecții de slugărnicie

În aceste momente decisive, judecătorii CCR trebuie să înțeleagă că nu datorează nimic partidelor și nici președintelui. Datoria lor e exclusiv față de poporul român și față de Constituție.

Iar mesajul către Fritz și către toți cei care cred că România e un stat de mâna a doua trebuie să fie unul clar și fără echivoc: țara aceasta nu are nevoie de lecții de obediență, ci de instituții suverane, de oameni liberi, de curaj și de demnitate.

România nu e colonie. România nu e anexă. România e stat național, suveran, independent și indivizibil. Cine nu respectă aceste adevăruri fundamentale, indiferent de funcția pe care o ocupă, nu are ce căuta să dea lecții pe pământ românesc.