România, între armata obligatorie și iluzia că „vine americanul”
Traian Băsescu a aruncat din nou în spațiul public o idee pe care politicienii o evită ca pe foc: reintroducerea serviciului militar obligatoriu. Mulți o consideră o propunere radicală, învechită sau chiar absurdă într-o lume „civilizată”. Dar este, de fapt, o realitate crudă: fără o populație instruită să apere cu arma în mână pământul strămoșesc, România rămâne vulnerabilă.
„România stă să vină americanul”, avertizează fostul președinte. Și are dreptate. De prea multe ori am transformat apartenența la NATO într-o pernă moale, într-o scuză comodă de a nu investi serios în apărare, de a nu ne asuma responsabilitatea propriei supraviețuiri. Dar alianțele nu sunt magice. NATO nu se teleporteză instantaneu la granițele noastre. Până să sosească ajutorul, dacă sosește, România trebuie să poată rezista singură.
Citeste si: Guvernarea cu demisia pe masă sau semnul slăbiciunii guvernării
Istoria ne arată limpede: popoarele care au așteptat salvatori din afară au pierit sau au fost călcate în picioare. La 1877, independența nu ne-a fost adusă de nimeni pe tavă; a fost câștigată cu baioneta în mână, la Grivița și Plevna. În Primul Război Mondial, tinerii români s-au sacrificat la Mărășești și Oituz nu pentru așteptarea „străinului salvator”, ci pentru că au înțeles că dacă ei nu apără țara, nimeni nu o va face.
Astăzi, în plin context geopolitic tensionat, cu război la granița noastră și cu un climat internațional fragil, România rămâne nepregătită. Avem o armată mică, insuficientă numeric, neînzestrată pentru un conflict major. Avem tineri inteligenți, dar crescuți într-o cultură a confortului, unde eroismul se confundă cu popularitatea pe rețele sociale. Cine îi pregătește pe acești tineri să înțeleagă ce înseamnă să îți aperi libertatea, casa, familia?
Propunerea lui Băsescu nu este nouă, dar devine tot mai actuală. O armată obligatorie nu înseamnă doar soldați suplimentari, ci o națiune educată militar, capabilă să reacționeze în situații de criză. Înseamnă responsabilitate colectivă și un mesaj clar pentru orice dușman: aici trăiește un popor pregătit, nu o masă inertă care așteaptă salvarea din afară.
Citeste si: Traian Băsescu își redobândește beneficiile de fost președinte, prin decizie CCR
Politicienii tac. De ce? Pentru că este mai ușor să promiți pensii și salarii decât să spui tinerilor că au și o datorie față de țară. Pentru că nimeni nu vrea să piardă voturi spunând adevărul: fără sacrificiu și pregătire, România nu are viitor.
Întrebarea este acum la noi, cetățenii:
Suntem pregătiți să acceptăm că libertatea și siguranța nu vin gratis? Suntem dispuși să ne pregătim, să ne instruim, să reintroducem armata obligatorie – sau preferăm să stăm cu mâinile încrucișate, sperând că „vine americanul”?
