În urmă cu 144 de ani, pe 17 septembrie 1881, se năștea la Bacău unul dintre cei mai influenți poeți ai literaturii române: George Bacovia. Poet al neliniștii, al singurătății și al orașelor apăsătoare, Bacovia s-a format sub influența simbolismului literar francez, dar a reușit să creeze un stil profund original, ce avea să marcheze literatura română modernă.
George Bacovia este adesea considerat cel mai important simbolist român, dar poezia sa depășește granițele curentului, prefigurând și expresionismul, modernismul și chiar existentialismul liric. Temele dominante din opera sa sunt plumbul, ploaia, toamna, dezintegrarea interioară și dezumanizarea urbană — toate transpuse într-un limbaj muzical, sugestiv și rafinat.
Cel mai cunoscut volum al său, „Plumb” (1916), deschide o nouă eră în lirica românească, cu o voce distinctă, sumbră și adesea hipnotică. Alături de acesta, volume precum „Scântei galbene”, „Cu voi…” sau „Stanțe burgheze” confirmă maturitatea sa poetică.
Dincolo de poezie
Deși a urmat studii de drept la București și a obținut, cu greu, o diplomă, Bacovia nu a fost atras de cariera juridică. A lucrat ca funcționar, profesor și bibliotecar, ducând o viață modestă și adesea marcată de fragilitate fizică și psihică.
S-a stins din viață pe 22 mai 1957, la București, lăsând în urmă o operă ce continuă să emoționeze și să inspire.
George Bacovia – poetul care a scris despre „plumbul” sufletului într-o lume ce uitase să mai simtă.
(sursa foto: radiorenasterea.ro)
