Guvernul care își umilește eroii și își condamnă mamele – trădarea națională poartă numele Bolojan
România de astăzi nu mai este țara pentru care au murit și au sângerat eroii ei. Nu mai este nici țara pentru care mamele își cresc copiii în speranța unui viitor mai bun. România de astăzi este un stat capturat, o batjocură în mâinile guvernanților săi, care au găsit mereu soluția cea mai simplă: să lovească în cei mai slabi.
Premierul Bolojan și guvernul său își numesc măsurile „reformă”. Dar ce fel de reformă este aceea care lovește în 437 de veterani și 13 văduve de război, oameni cu vârste între 89 și 111 ani, care mai reprezintă ultima punte vie dintre noi și sacrificiul din tranșee? Ce fel de reformă este aceea care pune biruri pe mamele aflate în concediu de creștere a copilului, în timp ce România se prăbușește demografic?
Sumele invocate sunt o rușine în sine: 31,5 milioane de lei pe an pentru eroii neamului, bani cât își împarte într-un an un singur consiliu de administrație plin de politruci. În timp ce mamele și veteranii sunt strânși cu ușa, consiliile de administrație și agențiile de stat sifonează miliarde. Directorii cu salarii obscene, de zeci de mii de euro pe lună, rămân neatinsi, luxul aparatului bugetar rămâne neatins, clientela de partid rămâne neatinsă. Aici nu e curaj, nu e reformă. E doar lașitate și cinism.
Nu veteranii de 90 de ani au adus România în criză bugetară. Nu mamele cu copii la piept au secătuit finanțele publice. Nota risipei trebuie plătită de cei care au transformat statul într-o hrubă de privilegii, nu de cei care au adus onoare și viață acestei națiuni.
A lovi în veterani și în mame este mai mult decât o eroare politică. Este o insultă adusă memoriei noastre naționale și un atentat la viitorul nostru. Este semnul unui guvern care și-a pierdut busola morală și care, în loc să taie din burta nesătulă a statului parazitar, preferă să stoarcă lacrimi și sânge din cei care nu se pot apăra.
Guvernul Bolojan își bate joc de trecut, condamnă prezentul și sabotează viitorul acestei țări. România nu poate fi reformată prin umilirea eroilor și pedepsirea mamelor. România are nevoie de demnitate, nu de tăietori de pensii. Are nevoie de curajul de a înfrunta hoția, nu de lașitatea de a jefui pe cei fără apărare.
Dacă aceasta este „reforma” promisă, atunci nu mai vorbim de un act de guvernare. Vorbim de o trădare.
