14/27 august 1916- România intră în Primul Război Mondial. A fost o greșeală strategică? ISTORICII.RO
Eroare geopolitică sau sacrificiu necesar?
La 14/27 august 1916, România a declarat război Austro-Ungariei, alăturându-se Antantei în Primul Război Mondial. Decizia, luată cu mari speranțe și sub presiuni interne și externe, a reprezentat un moment de cotitură în istoria națională. Dar, privită retrospectiv, această alegere a fost cu adevărat înțeleaptă sau o greșeală strategică costisitoare?
Contextul geopolitic al anului 1916
La începutul secolului XX, România era prinsă între două blocuri majore de putere: Tripla Alianță (Germania, Austro-Ungaria, Italia – ulterior Italia s-a retras) și Antanta (Franța, Rusia, Marea Britanie). Deși România semnase în secret, încă din 1883, un tratat de alianță defensivă cu Puterile Centrale, acest acord nu a fost considerat aplicabil, deoarece Austro-Ungaria nu fusese atacată, ci a fost agresor.
Interesele naționale erau clar orientate spre Transilvania, aflată sub dominația austro-ungară. Promisiunile teritoriale făcute de Antantă – în special unirea Transilvaniei, Bucovinei de sud și Banatului cu România – au avut un impact decisiv în înclinarea balanței politice.
Motivațiile deciziei din august 1916
România a așteptat doi ani înainte să intre în război, sperând să obțină garanții clare de la Antantă și să intervină când balanța părea să se încline în favoarea acesteia. Premierul Ion I.C. Brătianu a negociat dur și a cerut:
-
Recunoașterea unirii Transilvaniei cu România după război;
-
Ajutor militar concret din partea Antantei;
-
Respectarea integrității teritoriale a României.
Tratatul cu Antanta, semnat în secret în august 1916, oferea aceste promisiuni. Încurajată și de succesele rusești pe frontul de est, România a decis să intervină militar împotriva Austro-Ungariei.
Desfășurarea campaniei și dezastrul militar
Campania a început cu entuziasm și avansuri în Transilvania, dar optimismul s-a prăbușit rapid. În câteva luni, trupele române au fost respinse, iar Bucureștiul a căzut în decembrie 1916. Dobrogea a fost ocupată de forțele bulgare și germane, iar mare parte din teritoriul țării a ajuns sub ocupație străină.
Singura regiune rămasă liberă a fost Moldova, unde guvernul și armata s-au retras. Situația era critică:
-
Armata era slab echipată și nepregătită pentru un război de amploare;
-
Promisiunile Antantei privind sprijinul militar s-au dovedit greu de onorat;
-
Reorganizarea armatei române s-a făcut cu dificultate, sub comanda generalilor francezi.
Din punct de vedere militar, intrarea în război a fost, fără îndoială, un dezastru inițial. România a suferit pierderi uriașe, teritorii vaste au fost ocupate, iar economia a fost devastată.
Totuși, pe termen lung, decizia s-a dovedit esențială pentru realizarea Marii Uniri din 1918:
-
Participarea la război a oferit României un loc la masa învingătorilor;
-
Tratatul de la Trianon (1920) a consfințit unirea Transilvaniei cu România;
-
Intrarea alături de Antantă a oferit României legitimitate internațională în revendicările teritoriale.
Concluzie: decizie riscantă, dar fundamentală
Așadar, a fost o greșeală strategică?
Pe termen scurt – da. România nu era pregătită militar și economic pentru un conflict de asemenea amploare.
Dar pe termen lung – nu. A fost o decizie cu un cost imens, dar care a dus, în final, la îndeplinirea idealului național: Marea Unire.
Istoria nu este niciodată simplă. Ce părea o eroare gravă în 1916 s-a transformat, doi ani mai târziu, într-una dintre cele mai mari victorii politice și naționale din istoria modernă a României.
(sursa foto: istorie-pe-scurt.ro)
