1 august 1943: Operațiunea ”Tidal Wave”- bombardamentele Aliaților asupra Ploieștiului- o rană încă vie… locuri și vestigii

Ploieștiul este azi un oraș liniștit, cu farmecul lui… aproape specific… o urbe care dispune de o serie de obiective turistice valoroase care sunt de interes mai ales pentru turismul școlar; din această categorie pot fi menționate: Muzeul Ceasului ”Nicolae Simache”, Muzeul ”Casa de târgoveț” (cunoscut și sub numele de Casa ”Hagi Prodan”), Muzeul de Istorie și Arheologie, Muzeul Național al Petrolului, etc. O serie de obiective amintesc însă de bombardamentele Aliaților asupra Ploieștiului și a zonei imediat înconjurătoare, unele sunt mai puțin cunoscute și este necesar să fie cunoscute.

Catedrala ”Sf. Ioan”, cu un turn-clopotniță realizat de către arhitect Toma Socolescu ca un monument închinat celor căzuți în Primul Război Mondial, în vârful căruia exista un post de observație aeriană; trebuie menționat faptul că Toma Socolescu a amenajat Palatul de Justiție (actual Palat al Culturii), Halele Centrale și parcul din fața acestora (în stil Art Deco)- în acest parc au fost construite gropi/șanțuri în zig-zag acoperite cu lemne cu rol de adăpost imediat în caz de bombardament.

Din vechiul Ploiești se mai păstrează destul de puține clădiri, unele dintre acestea sunt: Banca Creditul Prahovei (cu interioare superbe) și Hotel Central (parțial original- respectiv fațada, aici au locuit ofițerii germani).

În curtea Muzeului de Artă există un buncăr, nu foarte extins, construit în anul 1941; avea două căi de acces (principală și secundară);

Istoricul bombardamentelor asupra Ploieștiului poate sintetizat astfel:

• 1941: primele bombardamente ale aviației sovietice, la nivel de raid (vara lui 1941), la nivel de 3-4 avioane fără a provoca pagube deosebite;
• 1942: primul bombardament american, în fapt primul bombardament american asupra Europei controlate de Germania Nazistă; 11-12 avioane, fără a provoca pagube semnificative;
• 1 aug. 1943: Operațiunea ”Tidal Wave„ care a avut ca obiectiv scoaterea din funcțiune a rafinăriilor ploieștene;
• 5 apr. 1944: cu o zi după atacul asupra Bucureștiului;

Dacă la începutul războiului, Ploieștiul număra aproximativ 100 000 de locuitori, în anul 1944 acest număr va scădea la numai 8 000. Bombardamentele din anul 1944 au fost foarte puternice, Antonescu a interzis prin ordin realizarea de fotografii ale distrugerilor în interiorul orașului (1/8 case a fost lovită iar 1/3 a fost distrusă complet).

La nivelul anului 1944, dacă aliații puteau aduce sute de avioane odată (bombardiere și avioane de escortă), românii și germanii puteau ridica maxim 20 de avioane de luptă, baza apărării era reprezentată de armele anti-aeriene și producerea de ceață artificială pentru camuflarea obiectivelor. În mai 1944 au existat atacuri țintite asupra zonelor locuite pentru slăbirea moralului populației- englezii aveau acest obicei (atacau noaptea) spre deosebire de americani care vizau obiective militare și industriale.

Pe centura de est a orașului (ieșirea din localitatea Corlățești) se află un monument-cruce ridicat în amintirea Bateriei 86 comandată de cpt. Istrate Corneliu; locația are o poveste extraordinară. Servanții români operau un tun de 88 mm parte component a regimentului 7 AA, bateria 86, Servanții tunului aflați sub comanda căpitanului Istrate Corneliu, au observant bombardierul B-24 zburând la foarte joasă înălțime moment în care au deschis focul asupra avionului. Distanța era una mică, proiectilul a fost setat să explodeze la 500 m. Echipajul din cadrul bombardierului a văzut la rândul lui bateria antiaeriană și a încercat să riposteze cu mitralierele de la bord. Bateria românească a apucat să tragă, proiectilul a pătruns prin partea din față a avionului și a explodat în interiorul acestuia.

Astfel avariat, avionul a mai zburat aproximativ câteva sute de metri prăbușindu-se chiar peste bateria antiaeriene omorându-i pe toți servanții tunului de 88 mm. În egală măsură toți membrii echipajului bombardierului B-24 ”Old Baldy” și-au găsit moartea în acel loc. O potențială cercetare asupra locului ar evidenția cu siguranță mai multe resturi ale acestei încleștări epice.

Panait Marian este profesor de geografie din București cu o experiență didactică de peste 20 de ani, absolvent al Facultății de Geografie din București, cu specializarea Geografia Turismului și Master în gestionarea resurselor turistice. Pasionat de studii istorice a întreprins de-a lungul timpului o serie de cercetări în legătură cu Istoria Românilor, mai ales în cazul elementelor de potențial turistic cultural-istoric și mistere ale istoriei.