USR își continuă planul de cedare a suveranității economice. După petrol, aur și gazele de șist, vom pierde și grafitul, esențial în microelectronică

România este o țară binecuvântată cu resurse naturale rare și strategice, așezată într-o zonă-cheie a Europei, dar blestemată – pare-se – cu o clasă politică prea des gata să cedeze ceea ce nu le aparține: bogățiile poporului român. Mai nou, asistăm la o nouă etapă a acestei practici rușinoase: pregătirea concesionării zăcămintelor de grafit, un mineral esențial pentru tehnologiile de vârf, către companii străine.

Când un oficial guvernamental vorbește despre „nevoia de curaj” pentru a atrage „jucători mari” din afară care să valorifice resursele noastre, este clar că nu e vorba despre viziune, ci despre pretextul unei înstrăinări premeditate. Nu este prima dată când ni se spune că nu putem singuri, că trebuie să vină „cei cu bani” ca să pună în valoare ceea ce Dumnezeu a lăsat în pământul românesc. De fiecare dată, rezultatul a fost același: pierderea suveranității economice, a controlului național și a viitorului industrial al țării.

Această mentalitate este moștenirea toxică a guvernelor docile, care nu gândesc în termenii interesului național, ci în logica dependentei față de capitalul străin. Astăzi, vizată este una dintre cele mai valoroase resurse ale viitorului – grafitul, material crucial pentru microelectronică, baterii și industrii de înaltă tehnologie. În loc să dezvoltăm capacități naționale de exploatare și prelucrare, ni se sugerează că „soluția” este să le cedăm altora.

Aceasta nu este economie de piață, ci colonizare economică mascată în haina „investițiilor strategice”. În spatele discursului pseudo-tehnocratic, se ascunde realitatea unui plan sistematic de dezindustrializare și dependență externă. După ce am pierdut petrolul, aurul, gazele naturale și cuprul, acum se pregătește și marele rapt al grafitului.

România are capacitatea, resursele umane și know-how-ul necesar pentru a-și construi propria industrie bazată pe aceste resurse. Ceea ce îi lipsește este voința politică și curajul de a pune interesul național deasupra presiunilor venite din afară sau din interior.

Orice tentativă de concesionare a zăcămintelor strategice fără control public, transparență totală și un cadru legal care să protejeze interesele românești trebuie oprită de urgență. Avem nevoie de o strategie națională de dezvoltare industrială, centrată pe resursele proprii și gestionată în interesul poporului român, nu al consorțiilor internaționale.

Nu putem fi o națiune liberă dacă nu suntem stăpâni pe ce este al nostru – în pământ și deasupra lui. Este timpul să punem capăt acestei politici de înstrăinare tăcută și să începem să construim, cu demnitate și responsabilitate, o economie românească puternică, ancorată în valorificarea resurselor proprii, pentru generațiile de azi și de mâine.

Sursa foto: puterea.ro