Lux pentru ei, austeritate pentru noi
Într-o țară care își uită valorile și își ignoră cetățenii, Guvernul Bolojan a ales să întoarcă spatele românilor cinstiți, punând povara unei așa-zise „reforme” pe umerii celor care muncesc, plătesc taxe și duc greul acestei națiuni.
În loc să taie din risipa rușinoasă a aparatului de stat, să reducă din luxul demnitarilor și din sinecurile care împânzesc instituțiile publice ca niște metastaze, Executivul preferă să lovească exact în oamenii care țin România în picioare: mame, pensionari, studenți, micii antreprenori. Ce fel de guvernare este aceea care taxează o mamă în concediu de creștere a copilului, dar plătește fără să clipească până la 30.000 de lei lunar pentru ca un demnitar să fie plimbat cu șofer și mașină de lux?
Să fie clar: nu vorbim despre o greșeală de calcul, ci despre o alegere cinică. În fiecare lună, statul român aruncă milioane de lei pe confortul unor „aleși” care trăiesc ca mici faraoni, în timp ce poporul e invitat să „strângă cureaua”. Asta nu este reformă — este trădare socială.
În România normală, cea în care românii încă mai cred în muncă și în cinste, austeritatea înseamnă să începem cu cei care au primit cel mai mult și au dat cel mai puțin: baronii administrației, clientela de partid, birocrația inutilă și grasă, consilierii care nu consiliază nimic, dar costă cât o hală de producție.
Adevărata reformă începe de sus, cu modestie, cu sacrificiu personal al liderilor. Nu cu taxe puse pe spinarea celor care își cresc copiii, își îngrijesc părinții și țin afaceri mici pe linia de plutire.
România nu mai are nevoie de paraziți cu girofar, de coloane oficiale și de „dregători” cu pază la ușă. Avem nevoie de conducători care să coboare din turnurile lor de fildeș și să meargă, la pas, alături de poporul care i-a ales.
Este vremea să spunem lucrurilor pe nume: trăim într-un stat capturat de privilegiați, în care românul de rând plătește nota de plată pentru luxul clasei politice. Și asta trebuie să înceteze.
România nu este a celor cu funcții, cu șoferi și secretare. România este a celor care trudesc, a celor care nu cer, ci oferă. Este a celor care își iubesc pământul, limba și neamul — și nu acceptă să fie umiliți în propria țară.
Ridică-te, române! Țara ta merită mai mult decât un guvern care te disprețuiește și te jefuiește cu zâmbetul pe buze.
