22 februarie 1708 – alegerea lui Antim Ivireanul ca Mitropolit al Ungro-Vlahiei

22 februarie 1708 reprezintă un moment de referință în istoria Bisericii și culturii românești: alegerea lui Antim Ivireanul ca Mitropolit al Ungro-Vlahiei (Țării Românești). Sprijinit de domnitorul Constantin Brâncoveanu, cărturarul de origine georgiană a urcat în cel mai înalt scaun bisericesc din Țara Românească, după moartea mitropolitului Teodosie.

Context istoric: Țara Românească la începutul secolului al XVIII-lea

La începutul anilor 1700, Țara Românească traversa o perioadă de efervescență culturală și spirituală. Domnia lui Constantin Brâncoveanu (1688–1714) este considerată una dintre cele mai strălucite epoci din punct de vedere artistic, teologic și tipografic.

În acest context, alegerea lui Antim Ivireanul ca Mitropolit al Ungro-Vlahiei nu a fost doar un act administrativ, ci o decizie strategică pentru consolidarea identității ortodoxe și culturale a țării.

Cine a fost Antim Ivireanul?

Antim Ivireanul (cca. 1650–1716), născut în Georgia (Iviria), a ajuns în Țara Românească unde s-a remarcat ca:

• teolog și ierarh ortodox

• tipograf și editor de carte bisericească

• orator de excepție

• artist și sculptor

A condus tipografii importante și a tipărit numeroase cărți în română, greacă, slavonă, arabă și georgiană, contribuind decisiv la dezvoltarea limbii române liturgice.

Alegerea ca Mitropolit al Ungro-Vlahiei – 22 februarie 1708

După trecerea la cele veșnice a mitropolitului Teodosie, scaunul mitropolitan a rămas vacant. La recomandarea și cu sprijinul direct al domnitorului Constantin Brâncoveanu, Antim Ivireanul a fost ales Mitropolit al Ungro-Vlahiei.

Această alegere a confirmat:

• încrederea domnitorului în erudiția și loialitatea sa

• recunoașterea meritelor culturale și spirituale

• rolul său central în consolidarea Bisericii Ortodoxe din Țara Românească

Impactul alegerii asupra culturii românești

Perioada păstoririi sale (1708–1716) a fost una de intensă activitate culturală și pastorală. Antim Ivireanul:

• a încurajat folosirea limbii române în cult

• a tipărit opere fundamentale pentru viața religioasă

• a susținut educația și moralitatea clerului

• a rostit celebrele „Didahii”, adevărate capodopere de oratorie religioasă

Moștenirea sa rămâne definitorie pentru evoluția culturii românești premoderne.

O personalitate martirică

Sfârșitul său a fost tragic. În 1716, în contextul schimbărilor politice și al instaurării regimului fanariot, Antim Ivireanul a fost îndepărtat din scaun și ulterior ucis din ordin otoman. Astăzi este cinstit ca sfânt al Bisericii Ortodoxe Române.

Data de 22 februarie 1708 marchează alegerea uneia dintre cele mai strălucite minți ale epocii ca Mitropolit al Ungro-Vlahiei. Prin activitatea sa teologică, culturală și tipografică, Antim Ivireanul a contribuit decisiv la afirmarea limbii române în cult și la consolidarea identității spirituale a Țării Românești.

Alegerea sa, susținută de Constantin Brâncoveanu, rămâne un moment definitoriu pentru istoria Bisericii Ortodoxe Române și pentru patrimoniul cultural național.

(sursa foto: ziarullumina.ro)