Trupul nu e marfă. România nu e bordel

Într-un moment în care România pare tot mai des pusă în fața unor „soluții moderne” care ignoră realitatea profundă a societății, un proiect de lege controversat a fost depus în Parlament, având ca scop legalizarea, autorizarea și impozitarea prostituției. Inițiativa este atribuită deputatului Ion Iordache (PNL), alături de alți coinițiatori, și este prezentată public sub pretextul protejării sănătății, siguranței si a unor bani la bugetul de stat.

Dincolo de limbajul tehnic și justificările birocratice, proiectul ascunde o schimbare gravă de paradigmă: transformarea trupului uman într-o marfă recunoscută oficial de stat. România riscă să treacă de la combaterea unei drame sociale la administrarea ei fiscală, de la protejarea celor vulnerabili la legitimarea unei exploatări ambalate legislativ.

În acest context, Patriarhia Română a intervenit ferm și fără echivoc, exprimând poziția Bisericii Ortodoxe Române printr-un comunicat oficial, pe care îl redăm integral:

„Patriarhia Română își exprimă îngrijorarea profundă și dezaprobarea față de inițiativa care vizează legalizarea prostituției, considerând că un asemenea demers este incompatibil cu învățătura de credință ortodoxă și cu respectarea demnității persoanei umane.

Prostituția reprezintă o formă gravă de exploatare și tranzacționare a trupului omenesc în scop financiar, având consecințe negative profunde asupra persoanei și asupra societății în ansamblu. Legalizarea acestei practici nu conduce la vindecarea realităților sociale dureroase asociate prostituției, ci, dimpotrivă, favorizează proliferarea lor, contribuind la desconsiderarea demnității umane și la degradarea morală a societății.

Reiterăm și faptul că România este semnatară a Convenției ONU pentru suprimarea traficului de persoane și exploatării prostituției semenilor care afirmă că prostituția este «incompatibilă cu demnitatea și valoarea ființei umane și pune în pericol bunăstarea individului, a familiei și a comunității», convenție care obligă statele semnatare să interzică prostituția organizată.

Învățătura Sfintei Scripturi și a Bisericii Ortodoxe afirmă în mod constant incompatibilitatea prostituției cu viața spirituală (cf. Deuteronomul 23, 17; 1 Tesaloniceni 4, 3). Din perspectivă creștină, trupul omenesc este «templu al Duhului Sfânt» (1 Corinteni 6, 19), iar orice formă de exploatare sexuală sau de folosire degradantă a acestuia constituie o încălcare gravă a demnității personale și afectează pe termen lung sănătatea fizică, psihică și sufletească a persoanei.

Legiferarea prostituției nu va conduce la eradicarea traficului de persoane, nici la eliminarea exploatării sexuale și nici la dispariția prostituției ilegale. Dimpotrivă, există riscul real ca aceasta să ofere un cadru legal favorabil extinderii unor practici incompatibile cu libertatea și demnitatea persoanei umane.

În acest context, Patriarhia Română consideră necesară exprimarea unei poziții publice ferme, în conformitate cu învățătura Sfintei Scripturi și a Sfinților Părinți, ori de câte ori inițiativele legislative contravin, în mod evident, valorilor morale și mărturisirii de credință a Bisericii Ortodoxe Române.”

Această poziție nu este un simplu gest confesional. Este un semnal de alarmă moral, social și național. Prostituția nu este o alegere liberă într-o societate marcată de sărăcie, dependențe, traume și lipsă de perspective. A vorbi despre „reglementare” fără a vorbi despre cauze înseamnă a cosmetiza o dramă și a o lăsa să se adâncească.

Legalizarea nu va reduce traficul de persoane, nu va elimina rețelele de exploatare și nu va reda demnitatea celor aflați deja în situații-limită. Dimpotrivă, riscă să creeze un cadru legal care normalizează degradarea, oferindu-i o aparență de respectabilitate administrativă.

România are nevoie de politici publice care să sprijine, să vindece și să reintegreze, nu de legi care să contabilizeze suferința. Avem nevoie de educație, protecție socială, sprijin real pentru cei vulnerabili și de o viziune care să pună omul, nu profitul, în centrul deciziilor.

România nu se salvează prin legi grăbite și soluții cinice, ci prin curajul de a spune „nu” atunci când ni se cere să renunțăm la ceea ce ne ține oameni: demnitatea, compasiunea și responsabilitatea față de cei mai vulnerabili dintre noi.