File de istorie

15 septembrie 1848 – a treia Adunare Națională de la Blaj

Un nou strigăt pentru dreptate națională

În plin vârtej al revoluțiilor europene din 1848, românii din Transilvania s-au ridicat pentru a-și cere drepturile și recunoașterea națională. Un moment esențial în acest efort colectiv l-a reprezentat cea de-a treia Adunare Națională de la Blaj, desfășurată pe 15 septembrie 1848 – un eveniment care, deși mai puțin cunoscut decât precedenta adunare din mai, a marcat o etapă importantă în lupta politică a românilor ardeleni.

Contextul istoric

Anul 1848 a fost unul de cotitură în Europa, cu mișcări revoluționare izbucnite din Paris până în Pesta și Viena. În Transilvania, românii – majoritari ca populație, dar lipsiți de drepturi politice – au organizat două mari adunări naționale la Blaj, în aprilie și mai 1848, în care și-au afirmat identitatea, au cerut recunoașterea națiunii române și au respins unirea forțată a Transilvaniei cu Ungaria.

După lunile de vară, marcate de încordări politice și confruntări armate între revoluționarii maghiari și autoritățile imperiale, liderii românilor au convocat o a treia adunare națională la Blaj, în toamnă, pentru a-și clarifica poziția și a răspunde noilor amenințări.

Ce s-a întâmplat la Blaj, în 15 septembrie 1848?

La această adunare au participat peste 6.000 de români – delegați, țărani, preoți, intelectuali și tineri patrioți. Atmosfera a fost tensionată, dar hotărâtă. Principalele teme discutate au fost:

  • Refuzul integrării Transilvaniei în Ungaria fără consultarea românilor, care reprezentau majoritatea populației.

  • Denunțarea violențelor și abuzurilor comise de autoritățile maghiare asupra românilor, în special în zonele rurale.

  • Sprijinirea cauzei imperiale habsburgice, văzută ca o contrapondere temporară la agresiunile revoluționarilor maghiari.

  • Reafirmarea dreptului națiunii române la autodeterminare și reprezentare egală în structurile de guvernare ale Transilvaniei.

Deși adunarea nu a avut aceeași amploare ca cea din mai, a fost un moment de coeziune politică în fața unei perioade tot mai instabile. Lideri precum Avram Iancu, Simion Bărnuțiu și episcopul Andrei Șaguna au jucat roluri esențiale în definirea poziției românilor și în organizarea rezistenței.

Importanța Adunării din 15 septembrie

Această a treia adunare nu a fost doar o reuniune simbolică, ci a reprezentat o poziționare clară în conflictul dintre revoluționarii maghiari și curtea imperială. Românii, nefiind recunoscuți ca națiune și fiind excluși din procesul decizional privind viitorul Transilvaniei, au ales să se alieze temporar cu Habsburgii, sperând că, în schimb, vor obține autonomie și drepturi egale.

Adunarea a pregătit, de fapt, terenul pentru mobilizarea militară a românilor din Munții Apuseni, sub conducerea lui Avram Iancu, în toamna și iarna anului 1848. Totodată, a fost o declarație de solidaritate și hotărâre, într-un moment în care românii se simțeau amenințați atât de represiunile revoluționare, cât și de indiferența autorităților centrale.

Adunarea Națională de la Blaj din 15 septembrie 1848 este un moment-cheie în istoria românilor transilvăneni. Deși mai puțin celebrată decât adunarea din mai, ea a fost esențială pentru consolidarea unității politice și identitare a românilor și pentru orientarea strategică a acestora într-o perioadă de criză profundă.

Într-o Transilvanie divizată și într-o Europă în flăcări, românii au reușit să-și facă vocea auzită. Blajul rămâne, astfel, nu doar un simbol al credinței și culturii, ci și al dorinței de libertate, dreptate și afirmare națională.

(sursa foto: wikipedia)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *