„N-am să tac!” melodia Old Song- Virtual Band pe versurile Elianei Popa – răspunsul ales de suveraniști la „Rinocerii” lui Dan Teodorescu

Într-o epocă în care gândirea liberă este adesea catalogată drept „periculoasă” sau „inadecvată”, melodia „N-am să tac!” interpretată de Old Song- Virtual Band pe versurile Elianei Popa se ridică precum o stâncă împotriva valului de conformism și presiune socială. Lansată într-un climat tot mai tensionat ideologic, piesa devine un adevărat imn al celor care refuză să-și plece capul, un mesaj de rezistență în fața dictaturii opiniei unice.

Răspunsul celor etichetați

În 2023, Dan Teodorescu a lansat piesa „Rinocerii”, inspirată de piesa absurdului lui Eugène Ionesco, o metaforă clasică pentru oamenii care își pierd individualitatea în favoarea unui curent colectiv. În contextul actual, însă, mesajul piesei a fost perceput de mulți ca fiind o ironie grosolană la adresa celor care îndrăznesc să pună întrebări, să conteste narațiunile oficiale sau să exprime opinii nealiniate ideologic.

În acest cadru apare „N-am să tac!” – o piesă care vine nu ca o reacție viscerală, ci ca un manifest conștient, asumat și profund. Versurile Elianei Popa amintește de verticalitate, conștiință și libertate. Melodia nu jignește, nu ironizează.

O melodie cu inimă și substanță

Spre deosebire de sarcasmul subtil dar rece din „Rinocerii”, „N-am să tac!” alege limbajul sincerității și al emoției reale. Este o piesă care nu se ascunde după metafore ambigue, ci transmite direct, curat și limpede ceea ce mulți români simt: că vocile lor sunt ignorate, ridiculizate sau reduse la tăcere pentru simplul fapt că nu se supun gândirii dominante.

Versurile îndeamnă la curaj și reflecție, nu la ură sau divizare.

O voce a suveraniștilor? Da, și e perfect legitim

Criticii au încercat să încadreze piesa în „bula” suveranistă, ca și cum aceasta ar fi o insultă. Însă, tocmai această mișcare – care susține autonomia națională, gândirea liberă și protejarea valorilor tradiționale – are nevoie de astfel de voci artistice. Într-o lume în care cultura mainstream pare să se alinieze fără rest la ideologiile momentului, „N-am să tac!” este o raritate: o piesă care nu cere aprobarea nimănui, ci vorbește în numele celor care s-au săturat să fie marginalizați.

A fi suveranist nu înseamnă a fi retrograd, ci a crede în suveranitatea poporului, în libertatea de exprimare și în demnitatea națională iar versurile Elianei Popa oferă acestor valori un mesaj puternic, ferm, asumat.

De ce contează această piesă?

Pentru că vine într-un moment în care tăcerea este impusă prin rușine, în care a pune întrebări despre globalism, vaccinuri, identitate națională sau suveranitate economică te poate face „rinocer” în ochii elitei culturale. Este piesa care nu cere voie să existe, ci își cere dreptul de a fi auzită, ca reprezentantă a unei părți din România care nu se mai regăsește în mainstream.

„N-am să tac!” este, în esență, despre curajul de a rămâne om într-o lume care te vrea parte dintr-o turmă. Iar acest mesaj transcende ideologiile – este universal.

Într-un duel simbolic al ideilor, „N-am să tac!” nu este doar un răspuns la „Rinocerii” – este o afirmație profundă de identitate, credință și verticalitate. O piesă care nu vine să se certe, ci să afirme că adevărul nu trebuie rostit în șoaptă.

Eliana Popa, prin această melodie, a oferit nu doar o replică, ci un steag. Un steag sub care mulți se pot aduna, fără teamă, fără rușine, fără să tacă.

(sursa foto: https://www.youtube.com/watch?v=L1p75sQw6jY)

https://www.youtube.com/watch?v=IZQme_Y1FUU&list=RDIZQme_Y1FUU&start_radio=1