Naționaliștii, între patriotism și demonizare

Introducere

Naționalismul – termen complex, ambiguu și adesea deturnat – revine constant în centrul dezbaterilor politice și sociale. Într-o epocă a globalizării accelerate, a corectitudinii politice și a suprastatalismului, vocile naționaliste par tot mai des marginalizate, stigmatizate sau reduse la tăcere. Dar de ce? Este naționalismul o amenințare reală sau un țap ispășitor într-un context politic polarizat?

Ce înseamnă, de fapt, naționalismul?

Naționalismul, în esența sa originală, înseamnă iubire de țară, respect pentru valorile naționale, pentru limbă, cultură, istorie și suveranitate. Este o formă de identitate colectivă care, în multe momente istorice, a fost motorul unor transformări democratice și eliberatoare (vezi Revoluția de la 1848, Marea Unire din 1918).

Totuși, termenul a fost distorsionat frecvent, fie prin excese ideologice (naționalism extremist, xenofobie), fie prin interpretări manipulative în media sau în politica de partid.

De ce sunt naționaliștii criticați sau marginalizați în discursul public actual?

1. Confuzia între patriotism și extremism

Mediul internațional, dar și cel intern, tinde să asocieze rapid orice discurs naționalist cu pericole precum: rasism, izolaționism, autoritarism. Astfel, naționalismul moderat este adesea pus în aceeași oală cu naționalismul extremist, ceea ce compromite orice tentativă legitimă de apărare a interesului național.

2. Presiunea corectitudinii politice

Într-o lume dominată de teme precum incluziune, diversitate, multiculturalism și egalitate, naționalismul poate părea retrograd sau chiar periculos. A vorbi despre „interes național” sau „identitate națională” riscă să deranjeze narativele internaționale promovate de instituții suprastatale sau organizații globale.

3. Frica de istorie

În Europa de Est, dar și în Occident, există o teamă justificată de reapariția curentelor totalitare din secolul XX. Asta face ca orice discurs naționalist să fie privit prin filtrul trecutului, mai ales dacă vine din partea unor actori politici controversați sau folosește simboluri sensibile.

4. Globalizarea și pierderea controlului local

Odată cu integrarea în structuri internaționale (UE, NATO, ONU), multe decizii naționale sunt influențate sau dictate de foruri externe. Cei care cer autonomie decizională mai mare sau apără suveranitatea națională sunt adesea catalogați drept naționaliști radicali, chiar dacă solicitările lor țin de echilibru democratic.

5. Mass-media și etichetele rapide

Naționalismul este deseori demonizat în presă, mai ales în context electoral sau geopolitic. Politicienii cu discurs naționalist sunt adesea tratați cu superioritate sau ironie, fiind catalogați drept „populiști”, „retrogradați” sau „anti-europeni”, chiar înainte ca mesajele lor să fie analizate în profunzime.

Naționalismul moderat vs. naționalismul extremist

Este crucial să facem distincția:

• Naționalismul moderat apără drepturile cetățenilor, valorile culturale, economia locală, limba și tradițiile fără a exclude alte culturi sau minorități.

• Naționalismul extremist promovează ura, superioritatea rasială sau culturală, discriminarea și izolaționismul politic.

Din păcate, lipsa de nuanță face ca orice discurs pro-național să fie perceput drept o amenințare.

Cazul României: între memorie și prezent

România are o istorie puternic legată de curentele naționaliste pozitive: pașoptismul, unionismul, mișcările de emancipare a românilor din Transilvania. Totuși, în perioada interbelică, naționalismul a fost deturnat de grupări extremiste, iar după 1989, a fost fie resuscitat în forme rudimentare, fie demonizat din reflex.

În prezent, în România:

• Naționalismul este adesea invocat în campanii electorale dar abandonat în guvernare.

• Oricine critică Bruxelles-ul sau multinaționalele este rapid etichetat ca „antieuropean”.

• Discuțiile despre „românism” sau „suveranitate” sunt tratate cu suspiciune.

Este naționalismul compatibil cu democrația modernă?

Răspunsul este: da, cu condiția să fie echilibrat, rațional și neexclusivist.

Naționalismul moderat:

• Nu contrazice valorile europene.

• Nu exclude cooperarea internațională.

• Nu presupune închiderea granițelor, ci protejarea interesului național în cadrul relațiilor globale.

O întrebare deschisă

Poate fi naționalismul o forță constructivă în secolul XXI sau este condamnat la marginalizare? Răspunsul depinde de modul în care este articulat, de cine îl promovează și de cât de matur este discursul public care îl analizează.

A fi naționalist nu ar trebui să fie o vină. Dar a abuza de naționalism în scopuri populiste poate deveni o problemă.

🗣️ Întrebări pentru cititori:

• Unde se termină patriotismul și unde începe naționalismul toxic?

• Este posibil un naționalism european, fără complexele trecutului?

• Avem dreptul să apărăm valorile românești fără să fim considerați radicali?

(sursa foto: reactii.ro)