Un președinte fără busolă, o țară fără direcție – patru luni de derivă sub conducerea lui Nicușor Dan

Patru luni. Atât a trecut de când Nicușor Dan a preluat frâiele Președinției României, un mandat așteptat cu speranță de mulți, dar care, până acum, a generat mai degrabă dezamăgire și îngrijorare. În loc să aducă stabilitate și viziune, Nicușor Dan pare să se afunde într-o serie de gafe, bâlbâieli și decizii discutabile, toate acestea alimentând un sentiment de incertitudine cu privire la capacitatea sa de a gestiona problemele complexe ale țării.

Înainte de a ajunge la Cotroceni, cariera sa, deși onorabilă în domeniul civic, nu a demonstrat că ar avea capacitatea de a gestiona situații complexe așa cum este nevoie în conducerea unui stat. Nu este vorba despre a-l ”chinui” pe președinte, ci despre a-i evalua obiectiv performanța, despre a trage un semnal de alarmă cu privire la direcția în care se îndreaptă România sub conducerea sa. Puerilitatea afișată în repetate rânduri, lipsa de coerență în discursul public și incapacitatea de a proiecta o imagine de lider puternic și competent nu pot fi trecute cu vederea.

Recent, scena penibilă de la Timișoara, în timpul ceremoniei oficiale de salut a gărzii de onoare, a devenit un simbol al acestui mandat deficitar. Un președinte bâjbâind, ezitând și manifestând o atitudine confuză în fața simbolurilor naționale este o imagine care subminează autoritatea statului și care generează îndoieli cu privire la capacitatea sa de a reprezenta cu demnitate România.

Mai mult decât un simplu incident de protocol, această gafă reflectă o lipsă de familiarizare cu rigorile funcției prezidențiale, o superficialitate în abordarea simbolurilor statului și o dificultate în a se adapta la rolul de șef al statului. În loc să transmită un mesaj de forță, de stabilitate și de respect față de valorile naționale, Nicușor Dan a proiectat o imagine de amatorism și de lipsă de seriozitate, ezitare amplificată de experți în comunicare și protocol, care au subliniat importanța gesturilor și a simbolurilor în transmiterea unui mesaj clar și coerent în momentele oficiale.

Evenimentul a fost intens mediatizat, generând o serie de reacții diverse în spațiul public. În timp ce unii au minimalizat incidentul, considerându-l o simplă eroare umană, alții au subliniat importanța imaginii și a coerenței în momentele oficiale, argumentând că astfel de detalii pot afecta încrederea cetățenilor în instituția prezidențială.

Din păcate, incidentul de la Timișoara nu a fost un caz izolat. Președintele Nicușor Dan a fost autorul unei noi gafe de protocol, de această dată la Copenhaga, în cadrul reuniunii informale a Consiliului European. În momentul primirii sale de către regele și regina Danemarcei, președintele nu a știut dacă trebuie să se fotografieze sau nu cu cei doi. În imaginile video, Nicușor Dan îi salută pe cei doi oficiali, Regele Frederic al X-lea și Regina Maria a Danemarcei, însă ulterior ezită să se apropie pentru realizarea fotografiei de grup. În cele din urmă, Nicușor Dan este invitat cu politețe de regina Maria a Danemarcei să se apropie, un gest care a scos și mai mult în evidență stângăcia și lipsa de familiarizare cu eticheta diplomatică. Această nouă gafă, petrecută pe scena europeană, ridică semne de întrebare cu privire la pregătirea președintelui pentru interacțiunile internaționale și subliniază necesitatea unei revizuiri urgente a abordării sale în ceea ce privește protocolul și diplomația.

Tot la Copenhaga, în cadrul reuniunii informale a Consiliului European, a avut loc încă un episod umilitor al ”testului de engleză” dat în fața presei, urmat de confuzia unui jurnalist străin care l-a numit ”domnule prim-ministru”, nici acestea nefiind simple incidente izolate, ci simptome ale unei probleme mai profunde: lipsa de pregătire, de charismă și de abilități de comunicare a președintelui. Un lider care nu este capabil să comunice eficient, care se bâlbâie și care se pierde în detalii este un lider care inspiră neîncredere și care riscă să devină o sursă de amuzament în loc să fie un simbol al autorității statului.

Nici tentativa de a se legitima printr-o întâlnire, anunțată cu surle și trâmbițe, cu Donald Trump nu a avut un final mai fericit. În urmă cu patru luni, consilierul prezidențial pentru politică externă, Cristian Diaconescu, declara cu emfază că a reușit să stabilească o legătură cu Donald Trump și că o întâlnire ”de rang înalt” este iminentă. Această promisiune, menită să-i confere președintelui Nicușor Dan un plus de credibilitate și de vizibilitate internațională, s-a dovedit a fi o fumigenă, o iluzie deșartă.

Realitatea crudă este că Donald Trump, un personaj politic pragmatic și cu o agendă proprie extrem de încărcată, nu are timp de ”spații de joacă” cu Nicușor Dan, fie ele și simbolice. Această gafă diplomatică, această încercare eșuată de a se agăța de imaginea unui lider internațional influent, nu face decât să sublinieze încă o dată lipsa de greutate politică și de capital de imagine a președintelui Nicușor Dan pe scena internațională.

O altă problemă majoră a mandatului lui Nicușor Dan este lipsa unei echipe de consilieri competenți și experimentați. Este evident că președintele este prost sfătuit, că nu are în jurul său oameni capabili să-i ofere o perspectivă strategică, să-l ghideze în luarea deciziilor și să-l ajute să gestioneze crizele. În locul unor experți valoroși și profesioniști dedicați, Nicușor Dan pare să se fi înconjurat de un grup de persoane lipsite de experiență notabilă, care nu au excelat niciodată în domeniile în care pretind că-l consiliază și care, în loc să-l ajute să crească, îl mențin într-o zonă mediocră de confort.

Citeste si: Judecătoarea Adriana Stoicescu: Pot spune minciuni despre noi. Pot inventa povești. Iar și iar. Dar conștiința curată nu o vor putea niciodată sugruma. Sau încătușa.

Consecințele acestor deficiențe sunt grave. România are nevoie de un lider puternic, vizionar și capabil să inspire încredere, atât în interior, cât și în exterior. Are nevoie de un președinte care să fie un arbitru imparțial, un garant al respectării Constituției și un promotor al intereselor naționale. Din păcate, Nicușor Dan nu pare să fie acel lider. În loc să ofere o direcție clară, un proiect de țară coerent și o viziune ambițioasă pentru viitor, el pare să se limiteze la a bifa sarcini administrative și la a reacționa pasiv la evenimente, lăsând impresia că nu are nici busolă, nici hartă.

Este important să subliniem că nu ne dorim un președinte perfect, un super-erou care să rezolve toate problemele țării peste noapte. Suntem conștienți că orice lider are limitele sale, că oricine poate greși. Dar există o diferență fundamentală între a greși ocazional și a transforma incompetența și improvizația într-un mod de guvernare.

Nicușor Dan are încă șansa de a redresa situația, de a învăța din greșeli și de a demonstra că poate fi un președinte competent și responsabil. Dar pentru a face acest lucru, are nevoie de o schimbare radicală de atitudine, de o mai mare deschidere către dialog și de o echipă de consilieri capabili să-l ghideze și să-l susțină. În caz contrar, riscul este ca România să se afunde într-o criză de leadership și de încredere, cu consecințe grave pentru stabilitatea politică, dezvoltarea economică și imaginea țării în lume.

Este momentul ca Nicușor Dan să-și asume pe deplin responsabilitățile funcției pe care o ocupă, să renunțe la abordarea amatoristică și să înceapă să acționeze ca un adevărat șef de stat. Nu mai este vremea pentru scuze, bâlbâieli și promisiuni neonorate. România are nevoie de un lider puternic, competent și dedicat, capabil să o conducă spre un viitor mai bun.

Dacă Nicușor Dan nu poate să se ridice la înălțimea acestei sarcini, atunci este de datoria sa să facă un pas înapoi și să lase pe altcineva să preia frâiele țării. România nu mai poate aștepta.

Poate că Nicușor Dan a pornit cu cele mai bune intenții, poate că a crezut sincer că poate aduce o schimbare în bine, dar așa cum spunea Antoine de Saint-Exupéry, ”Drumul spre iad este pavat cu bune intenții”. Nu este suficient să vrei să faci bine, trebuie să și știi cum să faci bine. Iar dacă Nicușor Dan nu este capabil să învețe și să crească, atunci este de datoria noastră, ca cetățeni, să ne facem auzite vocile și să cerem un leadership mai bun, un leadership care să fie demn de România și de potențialul ei, pentru că este în joc viitorul nostru, al tuturor.

Sursa foto: iamsport.ro

Ciprian Demeter