În fiecare an, calendarul ne reamintește de o necesitate fundamentală, adeseori uitată în iureșul cotidian: 21 septembrie, Ziua Păcii. Ca un ultim suflu de căldură înainte de a ne cufunda în anotimpul rece, această zi ne invită la reflecție asupra unui ideal care pare tot mai îndepărtat, tot mai abstract. Pacea, un cuvânt care ar trebui să fie sinonim cu viața, cu prosperitatea, cu armonia, riscă să devină o simplă etichetă, o monedă politică de schimb, golită de conținut.
Realitatea crudă este că, în timp ce ne amintim anual de Ziua Păcii, războiul se mută nestingherit de la o graniță la alta, alimentat de interese meschine, de orgolii nemăsurate și de o sete incontrolabilă de putere. Pacea, din păcate, nu se vinde bine în discursurile electorale, nu generează profituri uriașe pentru industria armamentului și nu satisface ambițiile megalomanice ale liderilor autoritari.
Mântuitorul însuși, într-o lume la fel de tulburată ca a noastră, a insistat asupra importanței păcii interioare și a lăsat omenirii un testament divin: ”Pacea vă las vouă, pacea Mea o las vouă!” (Ioan 14:27). Oare primim noi acest dar? Oare suntem capabili să cultivăm pacea în sufletele, în relațiile și în societățile noastre? Sau preferăm să ne lăsăm dominați de frică, de ură și de resentimente, transformându-ne în instrumente ale conflictului?
Citeste si: Diavolii la moaște se închină- Globalistii travestiți în credincioși de campanie
Copiii, cu inocența și sinceritatea lor dezarmantă, ne reamintesc în fiecare an, prin desenele și compunerile lor, că pacea nu este un lux, ci o condiție esențială pentru supraviețuire, înțelegând intuitiv că, fără pace, viitorul este incert, amenințat de distrugere și suferință. Imaginea porumbelului care se întoarce la Noe cu ramura de măslin nu este doar o poveste biblică, ci un simbol etern al speranței și al reconcilierii. După potopul devastator, acest gest simplu a marcat începutul unei noi ere, bazată pe iertare și pe promisiunea unei vieți reînnoite.
Din păcate, noi, adulții, adeseori uităm aceste lecții elementare, ne lăsăm orbiți de ambiții, de prejudecăți, de ideologii toxice și transformăm lumea într-un câmp de bătălie perpetuu, uitând că fiecare gest al nostru, fiecare cuvânt și fiecare acțiune, are un impact asupra celor din jur, în special asupra copiilor, care ne imită și ne interiorizează valorile. Fiecare decizie pe care o luăm, ca părinți, ca lideri și cetățeni, vorbește, implicit, despre ceea ce credem cu adevărat: despre pace și iertare sau despre impunere, egoism și dominare.
În contextul geopolitic actual, când conflictele mocnesc la granițele Europei și amenință să se extindă, când lideri autoritari sfidează ordinea internațională și manipulează opinia publică prin propagandă și dezinformare, Ziua Păcii capătă o semnificație specială. Este un moment esențial pentru a ne reafirma angajamentul față de valorile fundamentale ale umanității: respectul pentru drepturile omului, toleranța, dialogul și cooperarea internațională.
Din păcate, asistăm la o erodare alarmantă a acestor valori, înlocuite de un discurs al urii, al xenofobiei și al naționalismului exacerbat. Lumea a ajuns pe mâna unor lideri care par să fi uitat lecțiile istoriei, care nu au nici discernământul, nici competența și nici măcar bunul simț de a conduce națiunile cu responsabilitate și înțelepciune. Sunt președinți și prim-miniștri care, prin deciziile lor impulsive și prin retorica lor agresivă, pot oricând genera conflicte devastatoare, ce pot avea consecințe globale. Sunt lideri care transformă vecinii în dușmani, care încalcă tratate internaționale, care ignoră avertismentele comunității internaționale și care, în ultimă instanță, pun în pericol pacea și securitatea întregii lumi.
În acest context sumbru, este fundamental să ne amintim că pacea nu înseamnă doar absența războiului, ci o stare activă, care necesită eforturi constante și angajament din partea tuturor. Pacea nu se obține prin forță, prin coerciție, prin impunere, ci prin dialog, prin negociere și compromis. Pacea nu se construiește pe ură, pe resentimente, pe dorința de răzbunare, ci pe iertare, pe reconciliere și pe înțelegere reciprocă.
Să fim deci oameni ai păcii în toate situațiile vieții noastre! Să ne cultivăm pacea interioară, să promovăm pacea în familiile noastre, în comunitățile noastre, în societățile noastre! Să ne opunem cu fermitate oricărei forme de violență, de discriminare și de injustiție! Să susținem liderii care promovează dialogul și cooperarea, nu conflictul și confruntarea! Să ne educăm copiii în spiritul păcii, al toleranței, al respectului pentru diversitate!
Citeste si: Micul PSD condus de Grindeanu, partid balama în jocurile politice ale lui Bolojan și USR
Să nu uităm niciodată că pacea este un dar prețios, pe care trebuie să-l prețuim și să-l protejăm cu orice preț. Să ne amintim mereu de cuvintele
”Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema” (Matei 5:9). Să fim, așadar, fii ai lui Dumnezeu, făcători de pace, într-o lume care are atâta nevoie de lumină și de speranță!
”Pacea începe cu un zâmbet.”, spunea Maica Tereza. Zâmbește-ți ție mai întâi și lasă căldura acelei lumini interioare să se reverse asupra celor din jur, să topească gheața indiferenței și a urii, să semene semințe de compasiune și înțelegere, construind astfel un viitor în care ecoul râsului să acopere zgomotul asurzitor al armelor!
Sursa foto: realitatea.net
Ciprian Demeter
