Trăim vremuri în care lanțurile nu se mai fabrică din fier, ci din algoritmi. Cătușele nu mai apasă în carne, ci în minte. Zidurile nu se mai ridică din piatră, ci din ecrane luminoase care, în loc să ne lumineze viața, ne orbesc judecata.
Aceasta este închisoarea digitală – o pandemie mai perfidă decât oricare boală, pentru că nu îți atacă trupul, ci sufletul și rațiunea. Dacă un virus biologic se răspândește prin aer, acest virus se transmite prin „like-uri”, „share-uri” și știri atent regizate.
Ni s-a spus că internetul înseamnă libertate. Ni s-a promis o piață a ideilor, unde adevărul și minciuna să se dueleze cinstit. În realitate, platformele globale au devenit ministere ale adevărului, în care algoritmii decid ce trebuie să vezi și ce trebuie să uiți.
Citește: Lumea a devenit o isterie în care toţi au început să cultive gândirea gata mestecată
Românul este astăzi prizonier într-o celulă digitală, unde gardianul nu mai poartă uniformă, ci costum de „influencer”, iar propaganda nu mai vine de la tribuna Partidului, ci din reclame colorate și articole „sponsorizate”. Este o spălare a creierelor cu apă chioară și detergent globalist, ambalat sub forma „trendurilor” și a „corectitudinii politice”.
Globalismul este marele arhitect al acestei închisori invizibile. Sub pretextul „unității planetare”, se șterge identitatea națională, se topește cultura proprie într-o ciorbă ideologică și se transformă cetățenii în mase uniforme, docile și ușor de controlat. În timp ce ni se vinde iluzia progresului, adevăratul scop este unul singur: centralizarea puterii și subordonarea popoarelor.
Închisoarea digitală nu are gratii vizibile. Îți promite confort și divertisment, dar îți fură libertatea de a gândi singur. Este o colonizare a minții, mai periculoasă decât oricare ocupație străină.
Dacă pe vremuri dușmanul venea cu tancul, acum vine cu aplicația. Dacă pe vremuri propaganda se vărsa în ziare, acum se toarnă direct în subconștient prin algoritmi care știu mai bine decât tine ce „trebuie să-ți placă”.
Și întrebarea este simplă: vom mai ști să ne smulgem din această sclavie invizibilă? Vom mai avea curajul să gândim cu mintea noastră, sau vom rămâne generația care a schimbat lanțurile din oțel cu lanțuri de pixeli?
România, ca națiune, are o datorie istorică: să-și apere libertatea, nu doar teritoriul, ci și conștiința. Dacă acceptăm închisoarea digitală impusă de globalism, vom fi o țară liberă doar pe hartă, dar cucerită în interiorul fiecărui cetățean.
Citește: Viceprimarul Ploieștiului, Alexandru Săraru: Cine sunt adevărații extremiști?
Pandemia biologică a trecut. Pandemia de prostire în masă, orchestrată de globalism, abia începe.
