Basarabia este RomâniaCulturalEducațieNaționaliștiiTurism

25 august 1907 – Se stinge Bogdan Petriceicu Hașdeu, un titan al neamului românesc și apărător al identității naționale

Un geniu al culturii române, care a luptat cu condeiul pentru adevărul istoric, limba strămoșească și demnitatea neamului.

În ziua de 25 august 1907, România pierdea nu doar un savant de geniu, ci un adevărat stâlp al conștiinței naționale: Bogdan Petriceicu Hașdeu. A fost mai mult decât scriitor, istoric sau lingvist – a fost un luptător pentru spiritul românesc, un apărător al adevărului istoric și un vizionar care a înțeles pericolele deznaționalizării și alienării culturale.

Un neobosit căutător al rădăcinilor românești

Născut pe 26 februarie 1838 într-o veche familie de boieri moldoveni, Hașdeu a fost un român prin sânge, suflet și misiune. S-a remarcat ca primul istoric român care a aplicat o metodă critică riguroasă pentru a dovedi continuitatea neamului românesc în Dacia – un subiect fundamental în epoca marilor dispute identitare din secolul XIX.

A demontat falsurile istoriografiei maghiare și germane, a redat românilor demnitatea de popor autohton, și a luptat neobosit pentru dreptul nostru la memorie, la limbă și la adevăr.

Apărător al limbii române

Prin monumentalul său „Etymologicum Magnum Romaniae”, Hașdeu a pus bazele unei științe filologice românești, dovedind că limba noastră este vie, profundă și de sine stătătoare, nu o copie ieftină a altora. El a criticat dur imitarea orbească a culturii străine și a pledat pentru o cultură românească autentică, ancorată în tradiție, în satul românesc, în vechimea noastră geto-dacică și romanică.

Un patriot mistic

Moartea fiicei sale Iulia, în 1888, l-a împins pe Hașdeu într-o căutare spirituală profundă. A construit la Câmpina un castel încărcat de simboluri, care nu e doar un monument funerar, ci un templu al sufletului românesc – un loc unde spiritul, credința, știința și durerea se împletesc în numele unui ideal mai presus de viață: veșnicia neamului.

A murit în România profundă

Hașdeu s-a stins pe 25 august 1907, într-o clădire-anexă din spatele castelului său de la Câmpina, loc în care și-a trăit ultimii ani printre manuscrise, simboluri și mesaje venite „dincolo”. Este înmormântat alături de soția și de fiica lui genială în cripta familiei de la Cimitirul Șerban Vodă-Bellu.

Moștenirea lui Hașdeu – chemare la trezire

Astăzi, într-o vreme în care identitatea românească este din nou pusă la încercare, Hașdeu rămâne o figură exemplară: românul care n-a îngenuncheat în fața nimănui, care a demascat minciunile istorice și culturale impuse din afară, care a chemat la demnitate națională, la unitate și la memorie.

(sursa foto: rador.ro)

http://PANAIT MARIAN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *